TITLUL XVI
DESPRE CULTUL DIVIN ŞI MAI ALES DESPRE SACRAMENTE

Can. 667 - (cf 840) Prin sacramente, pe care Biserica este obligată să le distribuie pentru a comunica sub un semn vizibil misterele lui Hristos, Domnul nostru Isus Hristos îi sfinţeşte pe oameni în virtutea Spiritului Sfânt pentru a deveni în mod singular adevăraţi adoratori ai lui Dumnezeu Tatăl, şi îi inserează sieşi şi Bisericii, Corpul său; de aceea toţi credincioşii creştini, mai ales slujitorii sacri, în celebrarea şi primirea cu religiozitate a aceloraşi sacramente, vor respecta cu atenţie prescrierile Bisericii.

Can. 668 - § 1. (834 § 2) Cultul divin, dacă este adus în numele Bisericii de către persoane destinate în mod legitim pentru aceasta şi prin acte aprobate de autoritatea bisericească, se numeşte public; altfel este privat.
         § 2. (846 § 1) Autoritatea competentă în reglementarea cultului divin public este cea despre care este vorba în can. 657, rămânând neschimbat can. 199, § 1; nimeni altcineva nu va adăuga ceva la cele stabilite de această autoritate, nici nu va scoate sau schimba ceva din acestea.

Can. 669 - (841 a) Întrucât sacramentele sunt aceleaşi pentru Biserica universală şi aparţin depozitului divin, numai autorităţii supreme a Bisericii îi revine aprobarea sau definirea celor ce se cer pentru validitatea lor.

Can. 670 - § 1. Credincioşii creştini catolici pot asista, pentru motive juste, la cultul divin al altor creştini şi pot lua parte la acesta, respectând cele stabilite de Episcopul eparhial sau de autoritatea superioară, ţinând seama de gradul de comuniune cu Biserica catolică.
         § 2. (cf 933) Dacă creştinilor necatolici le lipsesc lăcaşurile în care să celebreze în mod demn cultul divin, Episcopul eparhial poate permite folosirea unui edificiu catolic sau a unui cimitir sau a unei biserici, conform normei dreptului particular al propriei Biserici sui iuris.

Can. 671 - § 1. (cf 844 § 1 a) Slujitorii catolici administrează în mod licit sacramentele numai credincioşilor creştini catolici, care de asemenea le primesc în mod licit numai de la slujitorii catolici.
         § 2. (844 § 2) Dacă, însă, necesitatea o cere sau o adevărată utilitate spirituală o recomandă, şi cu condiţia să se evite pericolul erorii şi al indiferentismului, este licit credincioşilor creştini catolici, cărora le este imposibil din punct de vedere fizic sau moral să ajungă la slujitorul catolic, să primească sacramentele penitenţei, Euharistiei şi ungerii bolnavilor de la slujitorii necatolici, în a căror Biserică sunt valide sacramentele enumerate mai sus.
         § 3. (= 844 § 3) De asemenea, slujitorii catolici administrează în mod licit sacramentele penitenţei, Euharistiei şi ungerii bolnavilor credincioşilor creştini ai Bisericilor orientale care nu sunt în comuniune deplină cu Biserica catolică, dacă cer acest lucru în mod spontan şi au cuvenita dispoziţie; acestea sunt valabile şi pentru credincioşii creştini ai altor Biserici care, după judecata Scaunului Apostolic se găsesc, în ce privesc sacramentele, în condiţii similare, cu mai sus amintitele Biserici orientale.
         § 4. (= 844 § 4) Dacă, însă, se iveşte pericolul morţii sau o urgentează o altă necesitate gravă, după judecata Episcopului eparhial sau a Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale sau a Consiliului Ierarhilor, slujitorii catolici administrează în mod licit aceleaşi sacramente şi celorlalţi creştini care nu sunt în deplină comuniune cu Biserica catolică, care nu pot să ajungă la slujitorul propriei Comunităţi bisericeşti şi care cer în mod spontan acest lucru, cu condiţia să manifeste o credinţă, în ceea ce privesc aceleaşi sacramente, conformă cu credinţa catolică, şi să aibă cuvenita dispoziţie.
         § 5. Pentru cazurile despre care este vorba în §§ 2, 3 şi 4 să nu se dea norme de drept particular decât după o consultare cu autoritatea competentă, cel puţin locală, a Bisericii sau a Comunităţii bisericeşti necatolice interesate.

Can. 672 - § 1. (cf 845 § 1) Sacramentele botezului, ungerii cu sfântul mir şi sacrei hirotoniri nu pot fi repetate.
         § 2. (845 § 2) Dacă, însă, există un dubiu prudent că nu au fost în mod real sau în mod valid celebrate, rămânând dubiul, după o investigaţie serioasă, vor fi administrate sub condiţie.

Can. 673 - (837 § 2) Celebrarea sacramentelor, în special a Divinei Liturghii, fiind acţiunea Bisericii, va fi făcută, per cât posibil, cu participarea activă a credincioşilor creştini.

Can. 674 - § 1. (846 § 1 a) La celebrarea sacramentelor se vor respecta cu atenţie cele ce sunt cuprinse în cărţile liturgice.
         § 2. Slujitorul va celebra sacramentele după prescrierile liturgice ale propriei Biserici sui iuris, exceptând cazul în care prin drept s-a stabilit altfel sau el însuşi a obţinut o facultate specială de la Scaunul Apostolic.