CAPITOLUL I
DESPRE BOTEZ

Can. 675 - § 1. (cf 849) La botez, prin spălarea cu apa naturală, cu invocarea numelui lui Dumnezeu Tatăl şi al Fiului şi al Spiritului Sfânt, omul este eliberat de păcat, este regenerat la viaţă nouă, este îmbrăcat în Hristos şi este încorporat în Biserică, care este Corpul său.
         § 2. Numai prin botezul primit în fapt, omul devine capabil de celelalte sacramente.

Can. 676 - (cf 850) În caz de necesitate urgentă, administrarea botezului este licită, îndeplinind numai ceea ce este necesar pentru validitate.

Can. 677 - § 1. (<> 861) În mod obişnuit, botezul este administrat de sacerdot; însă, administrarea sa este de competenţa parohului propriu al celui ce urmează să fie botezat, sau a unui alt sacerdot, rămânând neschimbat dreptul particular, cu permisiunea aceluiaşi paroh sau a Ierarhului locului, [permisiune] care, pentru motiv grav, se presupune în mod legitim.
         § 2. În caz de necesitate, însă, botezul poate fi administrat în mod licit de către diacon sau, când acesta este absent sau împiedicat, un alt cleric, ori un membru al unui institut de viaţă consacrată sau oricare alt credincios creştin; tatăl sau mama, în schimb, dacă nu este disponibil altcineva care să cunoască modul de a boteza.

Can. 678 - § 1. (862) Nimănui nu îi este permis să administreze botezul în teritoriul altcuiva fără permisiunea corespunzătoare; această permisiune, însă, nu poate fi refuzată de parohul unei Biserici sui iuris diferite, unui sacerdot al Bisericii sui iuris în care va fi înscris cel ce urmează să fie botezat.
         § 2. În locurile în care trăiesc nu puţini credincioşi creştini, care nu au un paroh al Bisericii sui iuris în care sunt înscrişi, Episcopul eparhial va desemna, pe cât posibil, un preot al aceleiaşi Biserici care să administreze botezul.

Can. 679 - (= 864) Este capabil să primească botezul oricare om şi numai omul nebotezat încă.

Can. 680 - (= 871) Fătul avortiv, dacă este viu şi aceasta este posibil, va fi botezat.

Can. 681 - § 1. (868 § 1) Pentru ca un copil să fie botezat licit se cere:
         1° (2°) să existe speranţă întemeiată că acesta va fi educat în credinţa Bisericii catolice, rămânând stabil § 5;
         2° (1°) ca părinţii, cel puţin unul din ei, sau cine le ţine în mod legitim locul, să consimtă.
         § 2. (cf 870) Copilul abandonat şi găsit, dacă nu rezultă cu certitudine că a fost botezat, se va boteza.
         § 3. Cei care din copilărie sunt lipsiţi de uzul raţiunii, vor fi botezaţi ca şi copiii.
         § 4. (cf 868 § 2) Copilul, fie din părinţi catolici, fie chiar şi din părinţi necatolici, care se găseşte într-un asemenea pericol de moarte încât se consideră, în mod prudent, că va muri înainte de a ajunge la uzul raţiunii, se va boteza în mod licit.
         § 5. (-) Copilul creştinilor necatolici este botezat în mod licit dacă părinţii, sau cel puţin unul dintre ei sau cel ce le ţine locul în mod legitim, cer acest lucru şi dacă aceloraşi le este imposibil, din punct de vedere fizic sau moral, să ajungă la slujitorul propriu.

Can. 682 - § 1. (-) Pentru ca să poată fi botezat cel care nu mai este copil, se cere să-şi manifeste voinţa de a primi botezul, să fie instruit suficient în adevărurile de credinţă şi încercat în viaţa creştină; în plus, va fi admonestat să-şi regrete păcatele.
         § 2. (cf 865 § 2) Cel ieşit din copilărie, dacă se găseşte în pericol de moarte, poate fi botezat dacă are o cunoaştere a principalelor adevăruri de credinţă şi a manifestat, indiferent în ce mod, intenţia de a primi botezul.

Can. 683 - Botezul trebuie să fie celebrat după prescrierile liturgice ale Bisericii sui iuris în care va fi înscris cel care se botează, conform normei dreptului.

Can. 684 - § 1. (cf 873) Dintr-un foarte vechi obicei al Bisericilor, cel care se botează va avea cel puţin un naş.
         § 2. (872) Naşul este cel care, prin funcţia pe care şi-a asumat-o, îl va ajuta pe cel ce se botează, când va fi ieşit din copilărie, la iniţierea creştină, sau îl va prezenta pe copilul ce va fi botezat şi, în plus, îşi va da silinţa pentru ca botezatul să ducă o viaţă creştină corespunzătoare botezului şi îşi va îndeplini cu fidelitate obligaţiile inerente.

Can. 685 - § 1. (cf 874) Pentru ca cineva să îndeplinească în mod valid sarcina de naş se cere:
         1° să fi fost iniţiat în cele trei sacramente: al botezului, al ungerii cu sfântul mir şi al Euharistiei;
         2° să aparţină Bisericii catolice, rămânând neschimbat § 3;
         3° să aibă intenţia să îndeplinească această sarcină;
         4° să fi fost desemnat de însuşi cel care se botează sau de părinţii săi sau de tutori ori, dacă lipsesc, de slujitor;
         5° să nu fie tatăl sau mama, sau soţul celui care se botează;
         6° să nu fie pedepsit cu pedeapsa excomunicării, nici chiar minore, a suspendării, depunerii sau privării de dreptul de a îndeplini sarcina de naş.
         § 2. Pentru a îndeplini cineva în mod licit funcţia de naş se cere, în plus, să aibă vârsta cerută de dreptul particular şi să ducă o viaţă corespunzătoare credinţei şi funcţiei pe care şi-o asumă.
         § 3. (cf 874 § 2) Este licit să fie admis din motive întemeiate un credincios creştin al unei Biserici orientale necatolice pentru sarcina de naş, însă totdeauna împreună cu un naş catolic.

Can. 686 - § 1. (cf 867 a) Părinţii sunt obligaţi să boteze cât mai repede copilul, conform obiceiului legitim.
         § 2. (851 2°) Parohul se va îngriji ca părinţii copilului ce va fi botezat, precum şi cei care urmează să-şi asume sarcina de naş, să fie instruiţi corespunzător asupra semnificaţiei acestui sacrament şi asupra obligaţiilor coerente acestuia, şi să fie bine pregătiţi pentru celebrarea sacramentului.

Can. 687 - § 1. (857) Exceptând cazul de necesitate, botezul se va celebra în biserica parohială, rămânând neschimbate obiceiurile legitime.
         § 2. În casele particulare însă, botezul poate fi administrat conform normei dreptului particular, sau cu permisiunea Ierarhului locului.

Can. 688 - (875) Cel care administrează botezul se va îngriji ca în cazul în care nu este prezent un naş, să fie cel puţin un martor prin care să poată fi dovedită celebrarea botezului.

Can. 689 - § 1. (877) Parohul locului unde este celebrat botezul trebuie să înregistreze cu toată grija şi fără întârziere în registrul botezaţilor numele celor botezaţi, menţionând slujitorul, părinţii şi naşii, locul şi ziua botezului şi indicând totodată locul naşterii, Biserica sui iuris în care sunt înscrişi botezaţii, precum şi martorii, dacă sunt.
         § 2. (=) Dacă este vorba de fiu născut din mamă necăsătorită, trebuie inclus numele mamei, dacă rezultă în mod public maternitatea sa, sau dacă mama o cere în mod spontan, în scris sau în prezenţa a doi martori; trebuie inclus de asemenea numele tatălui dacă paternitatea sa este dovedită cu vreun document public sau prin declaraţia sa făcută în prezenţa parohului şi a doi martori; în celelalte cazuri se va înscrie numele botezatului fără să se dea vreun indiciu cu privire la numele tatălui sau al părinţilor.
         § 3. (=) Dacă este vorba de fiu adoptiv, se va înscrie numele celor ce adoptă şi, cel puţin dacă aşa se face în actul civil al regiunii, şi al părinţilor naturali, conform normei §§ 1 şi 2, dat fiind dreptul particular.

Can. 690 - (878) Dacă botezul nu a fost administrat de paroh şi nici în prezenţa sa, slujitorul trebuie să-l înştiinţeze despre fapt pe parohul locului.

Can. 691 - (cf 876) Pentru a dovedi botezul, dacă nimănui nu i se aduce vreun prejudiciu, este suficientă declaraţia unui singur martor mai presus de orice suspiciune, sau declaraţia aceluiaşi botezat bazată pe argumente fără dubii, mai ales dacă acelaşi a primit botezul când nu mai era copil.