CAPITOLUL
III
DESPRE DIVINA EUHARISTIE
Can. 698 - (cf 889) În Divina
Liturghie, prin ministerul sacerdotului, care acţionează în
persoana lui Hristos asupra ofrandei Bisericii, se continuă, prin puterea
Spiritului Sfânt, ceea ce acelaşi [Hristos] a făcut la ultima
Cină, şi care a dat discipolilor Corpul Său, oferit pe Cruce
pentru noi, şi Sângele Său, vărsat pentru noi,
instaurând un sacrificiu adevărat şi mistic prin care Biserica,
mulţumind, comemorează, actualizează şi participă la
sacrificiul sângeros al Crucii, fie cu ofranda, fie cu comuniunea, pentru
a semnifica şi perfecţiona unitatea poporului lui Dumnezeu în
edificarea Corpului Său, care este Biserica.
Can.
699 - § 1. (cf 900) Puterea de a celebra Divina Liturghie
o au numai Episcopii şi preoţii.
§ 2. Diaconii, prin
ministerul propriu, participă mai strâns cu Episcopii şi
preoţii la celebrarea Divinei Liturghii, conform prescrierilor
cărţilor liturgice.
§ 3. (-) Ceilalţi
credincioşi creştini, în virtutea botezului şi a ungerii
cu sfântul mir, concurând la celebrarea Divinei Liturghii în
felul determinat de cărţile liturgice sau de dreptul particular,
participă în mod activ la Sacrificiul lui Hristos, şi chiar mai
deplin, dacă primesc de la acelaşi Sacrificiu Trupul şi
Sângele Domnului.
Can.
700 - § 1. (cf 902) Privitor la modul de celebrare a
Divinei Liturghii, adică dacă este de făcut în mod
individual sau în concelebrare, se va ţine cont în primul
rând de necesităţile pastorale ale credincioşilor
creştini.
§ 2. (cf 902) Cu toate
acestea, dacă este posibil, preoţii vor celebra Divina Liturghie
împreună cu Episcopul, care prezidează, sau cu un alt preot,
pentru ca astfel să se manifeste în mod potrivit unitatea
sacerdoţiului şi a sacrificiului; cu toate acestea rămâne
dreptul integru al fiecărui sacerdot de a celebra individual Divina
Liturghie, însă nu în acelaşi timp şi în
aceeaşi biserică în care are loc concelebrarea.
Can.
701 - (-) Concelebrarea între Episcopi şi
preoţi ai diferitor Biserici sui iuris poate fi făcută din
motive întemeiate, mai ales pentru a favoriza caritatea şi cu scopul
de a manifesta unirea între Biserici, cu permisiunea Episcopului
eparhial, urmând cu toţii prescrierile cărţilor liturgice
ale primului celebrant, înlăturând orice sincretism liturgic
şi, preferabil, păstrând veşmintele liturgice şi
însemnele propriei Biserici sui iuris.
Can.
702 - (908) Sacerdoţilor catolici le este
interzisă concelebrarea Divinei Liturghii împreună cu
sacerdoţi sau miniştri necatolici.
Can.
703 - § 1. (903) Sacerdotul străin nu va fi admis la
celebrarea Divinei Liturghii dacă nu prezintă rectorului bisericii
scrisorile de recomandare ale Ierarhului propriu, sau dacă nu-i
rezultă în alt mod, aceluiaşi rector, corectitudinea sa.
§ 2. Episcopul eparhial
are dreptul integral de a stabili, cu privire la acest lucru, norme mai bine
determinate, de respectat de către toţi sacerdoţii, chiar
dacă sunt exoneraţi în vreun fel.
Can.
704 - (cf 904) Divina Liturghie poate fi celebrată
în mod lăudabil în toate zilele, cu excepţia celor care
sunt excluse, conform prescrierilor cărţilor liturgice ale Bisericii
sui iuris în care este înscris sacerdotul.
Can.
705 - § 1. (cf 932 § 2) Sacerdotul catolic poate celebra
Divina Liturghie pe altarul oricărei biserici catolice.
§ 2. (cf 933) Pentru a
putea celebra Divina Liturghie într-o biserică a necatolicilor,
sacerdotul are nevoie de permisiunea Ierarhului locului.
Can.
706 - (924) Darurile sacre, care sunt oferite în
Divina Liturghie, sunt pâinea exclusiv din grâu şi
făcută recent, astfel încât să nu existe nici un
pericol de alterare, şi vinul natural din viţă de vie nealterat.
Can.
707 - § 1. (-) Cu privire la pregătirea pâinii
euharistice, la rugăciunile care se rostesc de sacerdoţi
înainte de celebrarea Divinei Liturghii, la respectarea ajunului
euharistic, la veşmintele liturgice, la timpul şi locul
celebrării şi la altele asemenea, dreptul particular al fiecărei
Biserici sui iuris trebuie să stabilească cu grijă norme.
§ 2. (cf 929) Este
permis, după ce a fost îndepărtată stupoarea
credincioşilor creştini, să se folosească veşmintele
liturgice şi pâinea unei alte Biserici sui iuris, dacă nu sunt
disponibile veşmintele liturgice şi pâinea propriei Biserici
sui iuris.
Can.
708 - (cf 922) Ierarhii locului şi parohii se vor
îngriji, cu toată sârguinţa, astfel încât
credincioşii creştini să fie instruiţi asupra
obligaţiei de a primi Divina Euharistie în pericolul morţii (cf
920) şi la timpul stabilit de o foarte lăudabilă tradiţie
sau de dreptul particular al propriei Biserici sui iuris, mai ales în
timpul Pascal, în care Hristos Domnul ne-a încredinţat
misterele euharistice.
Can.
709 - § 1. (cf 910) Divina Euharistie o distribuie
sacerdotul sau, dacă aşa stabileşte dreptul particular al
propriei Biserici sui iuris, chiar şi diaconul.
§ 2. Sinodul Episcopilor
Bisericii patriarhale sau Consiliul Ierarhilor are dreptul integral de a
stabili norme potrivite, conform cărora chiar şi alţi
credincioşi creştini pot distribui Divina Euharistie.
Can.
710 - (cf 914) Privitor la participarea copiilor la Divina
Euharistie, după botez şi ungerea cu sfântul mir, luând
precauţiile oportune, se vor respecta prescrierile cărţilor
liturgice ale propriei Biserici sui iuris.
Can.
711 - (= 916) Cel care e conştient că este
în păcat grav, nu va celebra Divina Liturghie şi nu va primi
Divina Euharistie, exceptând cazul în care există un motiv
grav şi lipseşte ocazia primirii sacramentului penitenţei;
în acest caz trebuie să-şi facă un act de perfectă
părere de rău, care cuprinde şi propunerea de a se apropia
cât mai repede de acest sacrament.
Can.
712 - (cf 915) Cei care sunt în mod public nedemni
vor fi opriţi de la primirea Divinei Euharistii.
Can.
713 - § 1. (cf 918) Divina Euharistie va fi
distribuită în timpul celebrării Divinei Liturghii, dacă
nu cumva un motiv just sugerează altfel.
§ 2. (cf 919) Referitor
la pregătirea pentru participarea la Divina Euharistie prin ajun, prin
rugăciuni şi alte opere, credincioşii creştini vor respecta
cu fidelitate normele Bisericii sui iuris în care sunt
înscrişi, nu numai în limitele teritoriului aceleiaşi
Biserici ci şi, pe cât posibil, oriunde pe pământ.
Can.
714 - § 1. (cf 934 § 2) În bisericile unde este
celebrat cultul divin public şi, cel puţin de câteva ori pe
lună, Divina Liturghie, se va păstra Divina Euharistie, mai ales
pentru bolnavi, respectând cu fidelitate prescrierile cărţilor
liturgice ale propriei Biserici sui iuris, şi va fi adorată cu
maximă reverenţă de credincioşii creştini.
§ 2. (-) Păstrarea
Divinei Euharistii este supusă vigilenţei şi reglementării
Ierarhului locului.
Can.
715 - § 1. (945 § 1) Sacerdoţilor le este permis
să primească ofertele pe care credincioşii creştini le
oferă aceloraşi [sacerdoţi], conform uzului aprobat al Bisericii
pentru celebrarea Divinei Liturghii la intenţiile proprii.
§ 2. (-) Este permis, de asemenea,
dacă un obicei legitim o permite, să primească oferte pentru
Liturghia Înaintesfinţitelor şi pentru pomenirile la Divina
Liturghie.
Can.
716 - (cf 945 § 2) Rămânând neschimbat
can. 1013, se recomandă cu stăruinţă Episcopilor eparhiali
să introducă, pe cât posibil, practica potrivit căreia
să se primească numai ofertele pe care credincioşii
creştini le dau spontan cu ocazia Divinei Liturghii; însă
fiecare sacerdot va celebra cu bucurie Divina Liturghie chiar şi fără
nici o ofertă potrivit intenţiilor credincioşilor creştini
şi în special a săracilor.
Can.
717 - (-) Sacerdoţii, dacă primesc oferte pentru
celebrarea Divinei Liturghii de la credincioşii creştini ai unei alte
Biserici sui iuris, au obligaţia gravă de a respecta în
privinţa acestor oferte normele acelei Biserici, dacă nu rezultă
altfel din partea ofertantului.
|