TITLUL
I
DESPRE CREDINCIOŞII CREŞTINI
ŞI TOATE DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE LOR
Can. 7 -§ 1. (= 204) Credincioşii
creştini sunt aceia care, fiind încorporaţi lui Hristos prin
botez, sunt constituiţi ca popor al lui Dumnezeu şi de aceea, participând
în modul specific lor la funcţia sacerdotală, profetică
şi regală a lui Hristos, sunt chemaţi să exercite fiecare
misiunea pe care Dumnezeu a încredinţat-o Bisericii spre a o
îndeplini în lume, conform condiţiei proprii.
§ 2. Această Biserică,
constituită şi orânduită în această lume ca
societate, subzistă în Biserica catolică cârmuită de
urmaşul lui Petru şi de Episcopii în comuniune cu el.
Can.
8 - (= 205) Sunt în deplină comuniune cu Biserica
catolică aici pe pământ acei botezaţi care, în
alcătuirea ei vizibilă, sunt uniţi cu Hristos prin
legăturile mărturisirii credinţei, prin sacramente şi prin
conducerea bisericii.
Can.
9 - § 1. (= 206) Sunt legaţi Bisericii dintr-un motiv
special catehumenii care, mişcaţi de Spiritul Sfânt, cer cu
voinţă explicită să fie încorporaţi în ea
şi de aceea, prin însăşi această voinţă
şi prin viaţa lor de credinţă, de speranţă
şi de iubire pe care o practică, sunt uniţi cu Biserica ce
îi ocroteşte ca şi cum ar fi deja ai săi.
§ 2. Biserica are o
grijă specială faţă de catehumeni şi, în timp ce
îi cheamă să ducă o viaţă evanghelică
şi îi introduce la participarea la Sfânta Liturghie, la
Sacramente şi la laudele dumnezeieşti, le acordă deja cu
generozitate diferite prerogative care sunt proprii creştinilor.
Can.
10 - Profund legaţi de cuvântul lui Dumnezeu
şi, în plus, aderând la învăţătura vie
şi autentică a Bisericii, credincioşii creştini au obligaţia
să păstreze integră credinţa păzită şi
transmisă cu foarte mare preţ de către înaintaşii
lor, să o mărturisească deschis precum şi să o
înţeleagă din ce în ce mai mult prin exerciţiu
şi să o fructifice în opere de caritate.
Can.
11 - (= 208) Între toţi credincioşii
creştini, tocmai în virtutea renaşterii lor în Hristos,
subzistă o adevărată egalitate în demnitate şi
activitate; în virtutea acesteia, absolut toţi, fiecare după
starea şi funcţia sa, cooperează la edificarea Corpului lui
Hristos.
Can.
12 - § 1. (= 209) Credincioşii creştini sunt
obligaţi să păstreze întotdeauna, în modul lor de a
acţiona, comuniunea cu Biserica.
§ 2. Aceştia trebuie
să-şi îndeplinească cu sârguinţă
îndatoririle la care sunt obligaţi faţă de Biserica
universală şi faţă de propria Biserică sui iuris.
Can.
13 - (= 210) Toţi credincioşii trebuie
să-şi consacre propriile energii, fiecare după starea sa, pentru
a duce o viaţă sfântă şi, în plus, pentru a
promova dezvoltarea Bisericii şi continua ei sfinţire.
Can.
14 - (= 211) Toţi credincioşii au dreptul
şi obligaţia de a se strădui pentru ca mesajul divin al
mântuirii să ajungă cât mai mult la toţi oamenii din
toate timpurile şi din toată lumea.
Can.
15 - § 1. (= 212) Credincioşii creştini,
conştienţi de propria responsabilitate, sunt obligaţi
să-şi însuşească cu ascultare creştină ceea
ce Păstorii Bisericii, care îl reprezintă pe Hristos, ca
învăţători ai credinţei, proclamă sau stabilesc
în calitate de conducători ai Bisericii.
§ 2. Credincioşii
creştini au dreptul integru de a-şi prezenta Păstorilor
Bisericii nevoile proprii, mai ales cele spirituale, precum şi propriile
doleanţe.
§ 3. În temeiul
ştiinţei, al competenţei şi al prestigiului de care se
bucură, aceştia au dreptul, ba chiar obligaţia uneori, de a face
cunoscute Păstorilor Bisericii părerea lor despre binele Bisericii
şi de a o aduce la cunoştinţa celorlalţi credincioşi
creştini, rămânând intactă integritatea
credinţei şi a moralei, precum şi respectul faţă de
aceiaşi Păstori, şi ţinând seama de binele comun
şi de demnitatea persoanelor.
Can.
16 - (= 213) Credincioşii creştini au dreptul de
a primi de la Păstorii Bisericii ajutoarele care provin din bunurile
spirituale ale Bisericii, mai ales din cuvântul lui Dumnezeu şi din
sacramente.
Can.
17 - (= 214) Credincioşii creştini au dreptul de
a practica cultul divin conform prescrierilor propriei Biserici sui iuris
şi de a urma o formă de viaţă spirituală proprie, care
să fie însă în concordanţă cu doctrina
Bisericii.
Can.
18 - (= 215) Credincioşii creştini au dreptul
integru de a fonda şi conduce în mod liber asociaţii,
având ca scopuri caritatea, evlavia sau cultivarea vocaţiei
creştine în lume şi de a ţine reuniuni pentru a
urmări împreună atingerea scopurilor menţionate.
Can.
19 - (= 216) Absolut toţi credincioşii
creştini, deoarece participă la misiunea Bisericii, au dreptul
să facă să progreseze sau să susţină activitatea
apostolică cu iniţiative proprii, în funcţie de starea
şi condiţia fiecăruia; cu toate acestea, nici o
iniţiativă să nu îşi atribuie numele de catolică
dacă nu a obţinut consimţământul
autorităţii bisericeşti competente.
Can.
20 - (= 217) Credincioşii creştini, deoarece
sunt chemaţi prin botez să ducă o viaţă
corespunzătoare doctrinei evanghelice, au dreptul la educaţie
creştină prin care să fie formaţi corect pentru a
dobândi maturitatea persoanei umane şi totodată pentru a
cunoaşte şi trăi misterul mântuirii.
Can.
21 - (= 218) Cei care se îndeletnicesc cu
ştiinţele sacre se bucură de justa libertate de a cerceta
şi de a-şi manifesta cu prudenţă gândirea cu privire
la chestiunile în care sunt experţi, păstrând supunerea
datorată învăţăturii Bisericii.
Can.
22 - (= 219) Toţi credincioşii creştini au
dreptul să fie liberi de orice constrângere în alegerea
stării lor de viaţă.
Can.
23 - (= 220) Nimănui nu-i este permis să lezeze
în mod ilegitim reputaţia bună de care se bucură cineva,
nici să violeze dreptul oricărei persoane de a-şi apăra
propria intimitate.
Can.
24 - § 1. (= 221) Credincioşii creştini pot
să-şi revendice şi să-şi apere în mod legitim
drepturile pe care le au în Biserică, pe lângă forul
bisericesc competent, conform normelor dreptului.
§ 2. Credincioşii
creştini au de asemenea dreptul, dacă sunt chemaţi la
judecată de către autoritatea competentă, să fie
judecaţi respectând prescrierile dreptului, care va fi aplicat cu
nepărtinire.
§ 3. Credincioşii
creştini au dreptul să nu fie pedepsiţi cu pedepse canonice
decât conform normei legilor.
Can.
25 - § 1. (= 222) Credincioşii creştini au
obligaţia de a veni în ajutorul necesităţilor Bisericii,
pentru ca aceasta să poată dispune de cele ce îi sunt necesare
pentru scopurile proprii, mai ales pentru cultul divin, pentru operele de
apostolat şi de caritate şi pentru o întreţinere
corespunzătoare a miniştrilor.
§ 2. Aceştia au de
asemenea obligaţia de a face să progreseze dreptatea socială
şi totodată, amintindu-şi de porunca Domnului, să vină
în ajutorul celor săraci cu contribuţii din veniturile proprii.
Can.
26 - § 1. (= 223) În exercitarea propriilor
drepturi, credincioşii creştini, atât individual cât
şi reuniţi în asociaţii, trebuie să ţină
seama de binele comun al Bisericii şi de asemenea de drepturile altora
şi, în plus, de propriile obligaţii faţă de
alţii.
§ 2. Este de
competenţa autorităţii bisericeşti, în vederea
binelui comun, să reglementeze exercitarea drepturilor care sunt specifice
credincioşilor creştini.
|