CAPITOLUL
VII
DESPRE CĂSĂTORIE
Can. 776 - § 1. (cf 1055) Alianţa
matrimonială, fondată de Creator şi structurată după
legile sale, prin care bărbatul şi femeia constituie între ei,
cu consimţământ personal irevocabil, consorţiul
întregii vieţi, prin caracterul ei natural este orânduită
pentru binele soţilor şi pentru generarea şi educarea fiilor.
§ 2. (cf 1055 § 2) Prin
instituire de către Hristos, căsătoria validă între
botezaţi este, prin însuşi faptul, un sacrament prin care
soţii sunt uniţi de Dumnezeu după chipul uniunii fără
defect dintre Hristos şi Biserică, şi sunt ca şi
consacraţi şi întăriţi prin harul sacramental.
§ 3. (1056)
Proprietăţile esenţiale ale căsătoriei sunt unitatea
şi indisolubilitatea care, în căsătoria dintre
botezaţi, obţin o stabilitate specială în virtutea
sacramentului.
Can.
777 - (cf 1135) Din căsătorie se nasc
între soţi drepturi şi obligaţii egale cu privire la ceea
ce ţine de consorţiul vieţii conjugale.
Can.
778 - (1058) Pot încheia căsătorie
toţi cei cărora acest lucru nu le este interzis prin drept.
Can.
779 - (1060) Căsătoria se bucură de
favoarea dreptului; de aceea, în caz de dubiu, se va stărui pentru
validitatea căsătoriei, până când se dovedeşte
contrariul.
Can.
780 - § 1. (1059) Căsătoria catolicilor, chiar
dacă numai una din părţi e catolică, este reglementată
nu numai de dreptul divin ci şi de cel canonic, rămânând
neschimbată competenţa autorităţii civile în ceea ce
priveşte efectele pur civile ale căsătoriei.
§ 2. Căsătoria
dintre o parte catolică şi o parte botezată necatolică,
rămânând neschimbat dreptul divin, mai este reglementată
de asemenea:
1° de dreptul propriu al
Bisericii sau al Comunităţii bisericeşti căreia îi
aparţine partea necatolică, dacă această Comunitate are un
drept matrimonial propriu;
2° de dreptul de care
ţine partea necatolică, dacă Comunitatea bisericească
căreia îi aparţine este lipsită de un drept matrimonial
propriu.
Can.
781 - Dacă uneori Biserica trebuie să judece
în legătură cu validitatea unei căsătorii a unor
necatolici botezaţi:
1° în ce
priveşte dreptul de care ţineau părţile la momentul
celebrării căsătoriei, se va respecta can. 780, § 2;
2° în ce
priveşte forma celebrării căsătoriei, Biserica
recunoaşte orice formă prescrisă sau admisă de dreptul
căruia părţile îi erau supuse la momentul celebrării
căsătoriei, cu condiţia să fi fost exprimat în
formă publică consimţământul şi, dacă cel
puţin una dintre părţi este credincios creştin al vreunei
Biserici orientale necatolice, cu condiţia să fi fost celebrată
căsătoria cu rit sacru.
Can.
782 - § 1. (1062 § 1) Logodna, care după o foarte
veche tradiţie a Bisericilor orientale precede căsătoria
în mod lăudabil, este reglementată de dreptul particular al
propriei Biserici sui iuris.
§ 2. Din promisiunea de
căsătorie nu se poate intenta acţiune pentru a cere celebrarea
căsătoriei; se poate intenta în schimb pentru repararea
daunelor dacă se datorează acest lucru în vreun fel.
|