Art.
V
Despre consimţământul matrimonial
Can. 817 - § 1. (= 1057 § 2)
Consimţământul matrimonial este actul de voinţă prin
care un bărbat şi o femeie, printr-o alianţă
irevocabilă, se dăruiesc şi se acceptă reciproc în
vederea constituirii căsătoriei.
§ 2. (= 1057 § 1)
Consimţământul matrimonial nu poate fi înlocuit de nici o
putere omenească.
Can.
818 - (= 1095) Sunt incapabili de a celebra
căsătoria:
1° cei care sunt
lipsiţi de uzul suficient al raţiunii;
2° cei care suferă
de defectul grav al discernământului judecăţii, privind
drepturile şi obligaţiile matrimoniale esenţiale care trebuie
acordate şi acceptate reciproc;
3° cei care din cauze de
natură psihică nu îşi pot asuma obligaţiile
esenţiale ale căsătoriei.
Can.
819 - (= 1096) Pentru a se avea
consimţământ matrimonial este necesar ca cei care
celebrează căsătoria, cel puţin să nu ignore că
[însăşi] căsătoria este un consorţiu permanent
între un bărbat şi o femeie, orânduit spre procrearea
fiilor, printr-o oarecare cooperare sexuală.
Can.
820 - § 1. (= 1097) Eroarea cu privire la persoană
face căsătoria invalidă.
§ 2. Eroarea cu privire
la o calitate a persoanei, chiar dacă reprezintă cauza
căsătoriei, nu dărâmă căsătoria,
exceptând cazul în care acea calitate este
înţeleasă în mod direct şi principal.
Can.
821 - (= 1098) Cel care celebrează
căsătoria prin înşelăciune, în vederea
obţinerii consimţământului, cu privire la vreo calitate a
celeilalte părţi, care prin natura sa poate perturba în mod
grav consorţiul vieţii conjugale, celebrează invalid.
Can.
822 - (= 1099) Eroarea cu privire la unitatea sau
indisolubilitatea, ori la demnitatea sacramentală a căsătoriei,
cu condiţia să nu determine voinţa, nu viciază
consimţământul matrimonial.
Can.
823 - (= 1100) Cunoaşterea sau părerea privind
nulitatea căsătoriei nu exclude în mod necesar
consimţământul matrimonial.
Can.
824 - § 1. (= 1101 § 1) Consimţământul
interior sufletesc se presupune conform cuvintelor sau semnelor folosite
în celebrarea căsătoriei.
§ 2. Dacă,
însă, una dintre părţi sau ambele părţi,
printr-un act pozitiv de voinţă, exclud însăşi
căsătoria sau vreun element esenţial al căsătoriei sau
vreo proprietate esenţială, celebrează invalid
căsătoria.
Can.
825 - (= 1103) Este invalidă căsătoria
celebrată cu forţa sau din teamă gravă provocată din
afară, chiar neintenţionat, de care cineva pentru a se elibera este
constrâns să aleagă căsătoria.
Can.
826 - (cf 1102) Căsătoria sub condiţie nu
poate fi celebrată valid.
Can.
827 - (= 1107) Căsătoria, chiar dacă a fost
celebrată invalid din cauza unui impediment sau a unui defect al formei
prescrise de drept pentru celebrarea căsătoriei,
consimţământul dat se presupune că persistă
până când rezultă revocarea sa.
|