Art.
VI
Despre forma celebrării căsătoriei
Can. 828 - § 1. (1108 § 1) Sunt valide
numai căsătoriile care se celebrează cu rit sacru în
faţa Ierarhului locului sau a parohului locului sau a unui sacerdot
căruia, de către unul sau celălalt, i-a fost conferită facultatea
de a binecuvânta căsătoria, şi a cel puţin doi
martori, dar în orice caz conform prescrierilor canoanelor care
urmează, şi rămânând neschimbate excepţiile la
care se referă cann. 832 şi 834, § 2.
§ 2. Acest rit este
considerat sacru prin însăşi intervenţia sacerdotului care
asistă şi binecuvântează.
Can.
829 - § 1. (cf 1109) Ierarhul locului şi parohul
locului, după luarea în posesiune canonică a funcţiei,
atât timp cât deţin în mod legitim funcţia, binecuvântează
în mod valid o căsătorie în orice loc din limitele
teritoriului lor, fie că logodnicii le sunt supuşi, fie că nu le
sunt, cu condiţia ca măcar una dintre cele două părţi
să fie înscrisă în propria Biserică sui iuris.
§ 2. (1110) Ierarhul
şi parohul personal, în virtutea funcţiei lor,
binecuvântează în mod valid căsătoria, în
limitele propriei competenţe, numai a acelora dintre care cel puţin
unul din cei doi este supus lor.
§ 3. Patriarhul este
înzestrat prin dreptul însuşi, respectând cele ce sunt
de respectat conform dreptului, cu facultatea de a binecuvânta personal
căsătoriile în orice parte a lumii, cu condiţia ca
măcar una dintre cele două părţi să fie înscrisă
în Biserica pe care o prezidează.
Can.
830 - § 1. (1111 § 1) Ierarhul locului şi parohul
locului, câtă vreme deţin în mod legitim funcţia,
pot conferi sacerdoţilor oricărei Biserici sui iuris, chiar şi
ai Bisericii latine, facultatea de a binecuvânta o anume
căsătorie în limitele teritoriului lor.
§ 2. Facultatea
generală de a binecuvânta căsătoriile, însă, o
poate conferi numai Ierarhul locului, rămânând în
vigoare can. 302, § 2.
§ 3. Conferirea
facultăţii de a binecuvânta căsătoriile, pentru a fi
validă, va fi acordată în mod expres unor determinaţi
sacerdoţi şi, mai mult, dacă este vorba de facultatea
generală, în scris.
Can.
831 - § 1. Ierarhul locului sau parohul locului
binecuvântează în mod licit căsătoria:
1° (1115) după ce
s-au convins cu privire la domiciliul sau cvasi-domiciliul sau locuirea pe timp
de o lună ori, dacă este vorba de un nomad, cu privire la locuirea
actuală a unuia sau a celuilalt dintre viitorii soţi la locul
căsătoriei;
2° (1115 b) după ce
a obţinut, dacă lipsesc aceste condiţii, permisiunea Ierarhului
sau parohului domiciliului sau cvasi-domiciliului uneia sau celeilalte
părţi, exceptând cazul în care o cauză justă
scuză de la acestea;
3° în locul chiar
exclusiv al unei alte Biserici sui iuris, exceptând cazul în care
Ierarhul care îşi exercită în acel loc puterea s-a
împotrivit în mod expres.
§ 2. Căsătoria
se va celebra în faţa parohului mirelui, exceptând cazul
în care dreptul particular stabileşte altfel sau o cauză
justă scuză de la aceasta.
Can.
832 - § 1. (1116 § 1) Dacă nu se poate avea sau
ajunge, fără un prejudiciu grav, la un sacerdot competent conform
normei dreptului, cei care au intenţia de a celebra o căsătorie
adevărată, o pot celebra valid şi licit chiar şi numai
în faţa martorilor:
1° în pericol de
moarte;
2° în afara
pericolului de moarte, cu condiţia să se prevadă în mod
prudent că o asemenea stare de lucruri va dura o lună.
§ 2. Atât în
unul cât şi în celălalt caz, dacă este disponibil un
alt sacerdot, acesta va fi chemat, dacă este posibil, pentru a
binecuvânta căsătoria, rămânând în
vigoare validitatea căsătoriei chiar şi numai în faţa
martorilor; în aceste cazuri poate fi chemat chiar şi un sacerdot
necatolic.
§ 3. În
situaţia în care căsătoria a fost celebrată numai
în faţa martorilor, soţii nu vor neglija să primească
cât mai repede de la sacerdot binecuvântarea căsătoriei.
Can.
833 - § 1. Ierarhul locului poate conferi oricărui
sacerdot catolic facultatea de a binecuvânta căsătoria
credincioşilor creştini ai unei oarecare Biserici orientale
necatolice, care nu pot ajunge fără un prejudiciu grav la sacerdotul
propriei Biserici, dacă ei cer acest lucru spontan şi cu
condiţia să nu existe nimic care să împiedice celebrarea
validă şi licită a căsătoriei.
§ 2. Sacerdotul catolic,
dacă este posibil, înainte de a binecuvânta
căsătoria, va înştiinţa despre acest fapt autoritatea
competentă a acelor credincioşi creştini.
Can.
834 - § 1. Forma prescrisă de drept pentru celebrarea
căsătoriei va fi respectată dacă cel puţin una sau
alta dintre părţile care celebrează căsătoria a fost
botezată în Biserica catolică sau este primită în
ea.
§ 2. Dacă,
însă, partea catolică înscrisă într-o oarecare
Biserică orientală sui iuris celebrează căsătoria cu o
parte care aparţine unei Biserici orientale necatolice, forma
prescrisă de drept pentru celebrarea căsătoriei se va respecta
numai pentru liceitate; pentru validitate, în schimb, este cerută
binecuvântarea sacerdotului respectând cele ce sunt de respectat,
conform dreptului.
Can.
835 - Dispensa de la forma prescrisă de drept pentru
celebrarea căsătoriei este rezervată Scaunului Apostolic sau
Patriarhului, care o va acorda doar pentru un motiv grav.
Can.
836 - (= 1119) Exceptând cazul de necesitate,
în celebrarea căsătoriei se vor respecta prescrierile
cărţilor liturgice şi obiceiurile legitime.
Can.
837 - § 1. (1104 §§ 1-2) Pentru celebrarea validă a
căsătoriei este necesar ca părţile să fie prezente
simultan şi să-şi exprime în mod reciproc
consimţământul matrimonial.
§ 2. (<> 1105)
Căsătoria nu poate fi celebrată valid prin intermediul unui
procurator, exceptând cazul în care este stabilit altfel prin
dreptul particular al propriei Biserici sui iuris, caz în care vor fi
prevăzute şi condiţiile sub care o asemenea căsătorie
poate fi celebrată.
Can.
838 - § 1. (cf 1118 § 1) Căsătoria se va celebra
în biserica parohială sau, cu permisiunea Ierarhului locului sau a
parohului locului, într-un alt loc sacru; nu se poate celebra, în
schimb, în alte locuri decât cu permisiunea Ierarhului locului.
§ 2. Referitor la timpul
celebrării căsătoriei, se vor respecta normele stabilite de
dreptul particular al propriei Biserici sui iuris.
Can.
839 - (= 1127 § 3) Este interzisă, înainte sau
după celebrarea canonică, o altă celebrare
călugărească a aceleiaşi căsătorii pentru a da
sau a reînnoi consimţământul matrimonial, cum este, de
asemenea, interzisă o celebrare călugărească în care
sacerdotul catolic şi ministrul necatolic cer
consimţământul părţilor.
Can.
840 - § 1. (cf 1130) Permisiunea pentru o
căsătorie secretă poate fi acordată de Ierarhul locului
pentru un motiv grav şi urgent, şi comportă obligaţia gravă
a păstrării secretului din partea Ierarhului locului, a parohului, a
sacerdotului înzestrat cu facultatea de a binecuvânta
căsătoria, a martorilor şi a unuia dintre soţi, atunci
când celălalt nu consimte divulgarea.
§ 2. (= 1132)
Obligaţia păstrării secretului de către Ierarhul locului
încetează dacă este iminent un scandal grav sau o ofensă
gravă împotriva sfinţeniei căsătoriei datorită
respectării secretului.
§ 3. (cf 1133)
Căsătoria celebrată în secret va fi
înregistrată numai într-un registru special care va fi
păstrat în arhiva secretă a curiei eparhiale, dacă nu
cumva se opune acestui lucru o cauză foarte gravă.
Can.
841 - § 1. (= 1121 §§ 1.3) Căsătoria fiind
celebrată, parohul locului unde s-a celebrat sau acela care îi
ţine locul, chiar dacă nici unul din cei doi nu a binecuvântat
căsătoria, va înregistra cât mai repede în
registrul căsătoriilor numele soţilor, al sacerdotului care a
dat binecuvântarea şi ale martorilor, locul şi ziua
celebrării căsătoriei, dispensa, dacă este cazul, de la
forma celebrării căsătoriei sau de la impedimente şi cine a
acordat-o, împreună cu impedimentul şi gradul său,
facultatea conferită pentru binecuvântarea căsătoriei,
precum şi celelalte lucruri, după modul prescris de propriul Episcop
eparhial.
§ 2. (= 1122 §§ 1-2) Pe
lângă acestea, parohul locului va nota în registrul
botezaţilor că soţul, în ziua cutare, a celebrat
căsătoria în parohia sa; însă, dacă soţul
a fost botezat în altă parte, parohul locului va trimite dovada
căsătoriei, personal sau prin intermediul curiei eparhiale, parohului
la care a fost înregistrat botezul soţului şi nu va fi
liniştit până când nu a primit ştirea despre
înregistrarea căsătoriei în registrul botezaţilor.
§ 3. (= 1121 § 2)
În cazul în care căsătoria a fost celebrată conform
normei can. 832, sacerdotul, dacă a binecuvântat-o, sau, altfel,
martorii şi soţii, trebuie să se îngrijească astfel
încât celebrarea căsătoriei să fie cât mai
repede înregistrată în registrele prescrise.
Can.
842 - (= 1123) În cazul în care
căsătoria este validată pentru forul extern sau declarată
nulă sau dezlegată în mod legitim altfel decât prin
moarte, parohul locului unde s-a celebrat căsătoria trebuie să
fie înştiinţat pentru a se nota faptul în registrele
căsătoriilor şi botezaţilor.
|