Art. VIII
Despre separarea soţilor

1° Despre desfacerea legăturii

Can. 853 - (cf 1141) Legătura sacramentală a căsătoriei, odată ce căsătoria a fost consumată, nu poate fi desfăcută de nici o putere omenească şi din nici un motiv, cu excepţia morţii.

Can. 854 - § 1. (1143 § 1) Căsătoria încheiată între doi nebotezaţi se desface prin dreptul însuşi, prin privilegiul paulin, în favoarea credinţei părţii care a primit botezul, dacă se celebrează de către aceeaşi parte o nouă căsătorie, cu condiţia ca partea nebotezată să o părăsească.
         § 2. (1143 § 2) Se consideră că partea nebotezată o părăseşte [pe partea botezată] dacă nu vrea să coabiteze în mod pacific cu partea botezată fără jignirea Creatorului, exceptând cazul în care aceasta, după primirea botezului, i-a dat aceleia un motiv just pentru a o părăsi.

Can. 855 - § 1. (= 1144 § 1) Pentru ca partea botezată să celebreze valid o nouă căsătorie, partea nebotezată trebuie să fie interpelată dacă:
         1° vrea să primească şi ea botezul;
         2° cel puţin vrea să coabiteze în mod pacific cu partea botezată, fără jignirea Creatorului.
         § 2. (= 1144 § 2) Această interpelare va fi făcută după botez [-ul părţii botezate deja]; însă Ierarhul locului poate permite, pentru un motiv grav, ca interpelarea să fie făcută înainte de botez, ba chiar poate da dispensă de la interpelare, fie înainte, fie după botez, dacă printr-o procedură cel puţin sumară şi extrajudiciară rezultă că ea nu se poate face sau că ar fi inutilă.

Can. 856 - § 1. (= 1145 § 1) Interpelarea se face, de regulă, de către autoritatea Ierarhului locului părţii convertite, care trebuie să acorde celuilalt soţ un interval de timp pentru a răspunde, dacă a cerut acest lucru, însă admonestându-l că, după trecerea inutilă a acestui interval de timp, tăcerea sa va fi considerată ca un răspuns negativ.
         § 2. Interpelarea, chiar făcută în privat de însăşi partea convertită, este valabilă, ba mai mult, este şi licită, dacă forma prescrisă mai sus nu poate fi respectată.
         § 3. În ambele cazuri trebuie să rezulte, în mod legitim, în for extern, interpelarea făcută şi rezultatul ei.

Can. 857 - (1146) Partea botezată are dreptul de a celebra o nouă căsătorie cu o parte catolică dacă:
         1° cealaltă parte răspunde negativ la interpelare;
         2° interpelarea a fost omisă legitim;
         3° partea nebotezată, fie că a fost deja interpelată, fie că nu, înainte persista în coabitarea pacifică dar apoi a părăsit [partea botezată] fără un motiv just; în acest caz, însă, interpelarea trebuie făcută înainte, conform normei cann. 855 şi 856.

Can. 858 - (= 1147) Ierarhul locului, totuşi, poate îngădui din motive grave ca partea botezată, care face uz de privilegiul paulin, să celebreze o căsătorie cu o parte necatolică, fie botezată, fie nebotezată, respectând în plus şi prescrierile canoanelor privind căsătoria mixtă.

Can. 859 - § 1. (1148 § 1) Nebotezatul care are în acelaşi timp mai multe soţii nebotezate, după ce a primit botezul în Biserica catolică, dacă îi este greu să rămână cu prima dintre ele, poate să o reţină pe una din ele, demiţându-le pe celelalte; acelaşi lucru este valabil şi pentru femeia nebotezată care are în acelaşi timp mai mulţi soţi nebotezaţi.
         § 2. În acest caz, căsătoria va fi celebrată în forma prescrisă de drept pentru celebrarea căsătoriei, respectând şi celelalte prescrise de drept.
         § 3. Ierarhul locului, ţinând cont de condiţia morală, socială, economică a locurilor şi persoanelor, se va îngriji să fie prevăzute suficient necesităţile celor demişi, după normele dreptăţii, carităţii şi echităţii.

Can. 860 - (1149) Nebotezatul care, după ce a primit botezul în Biserica catolică, nu poate restabili coabitarea cu soţul nebotezat, din cauza captivităţii sau a persecuţiei, poate celebra o altă căsătorie licit, chiar dacă, între timp, cealaltă parte a primit botezul, rămânând neschimbat can. 853.

Can. 861 - (= 1150) În caz de dubiu, privilegiul credinţei se bucură de favoarea dreptului.

Can. 862 - (= cf 1142) Căsătoria neconsumată poate fi desfăcută pentru un motiv just, de către Pontiful Roman, la cererea ambelor părţi sau a uneia sau a celeilalte dintre ele, chiar dacă cealaltă se împotriveşte.

2° Despre separarea cu rămânerea legăturii

Can. 863 - § 1. (= 1152 § 1) Se recomandă cu stăruinţă ca soţul, mişcat de caritate şi preocupat pentru binele familiei, să nu refuze iertarea partenerului adulter şi să nu rupă consorţiul vieţii conjugale; dacă, însă, nu i-a iertat în mod expres sau tacit vina aceluiaşi, are dreptul de a desface consorţiul vieţii conjugale, exceptând cazul în care a consimţit la adulter ori a dat motiv pentru adulter sau şi el însuşi a comis adulter.
         § 2. Este [se numeşte] iertare tacită dacă soţul inocent, după ce a luat cunoştinţă de adulter, cu voia sa s-a comportat cu celălalt soţ cu afecţiune conjugală; [această iertare] se presupune, însă, dacă a păstrat pentru şase luni consorţiul vieţii conjugale şi nu a recurs în această problemă la autoritatea bisericească sau civilă.
         § 3. Dacă soţul inocent desface din proprie iniţiativă consorţiul vieţii conjugale, trebuie ca în termen de şase luni să înainteze cauza de separare autorităţii competente care, după examinarea tuturor circumstanţelor să aprecieze dacă soţul inocent poate fi determinat să ierte vina şi să nu prelungească separarea.

Can. 864 - § 1. (cf 1153 § 1) Dacă unul sau altul dintre soţi face viaţa în comun periculoasă sau dură pentru soţ sau pentru copii, îi dă celuilalt un motiv legitim de a-l părăsi pe baza unui decret al Ierarhului locului şi chiar şi a propriei autorităţi dacă există pericol prin întârziere.
         § 2. Celelalte motive pot fi stabilite de dreptul particular al Bisericii sui iuris în funcţie de obiceiurile popoarelor şi circumstanţele locurilor.
         § 3. (1153 § 2) În toate cazurile, dispărând motivul separării, se va restaura consorţiul vieţii conjugale, dacă nu cumva se hotărăşte altfel de către autoritatea competentă.

Can. 865 - (= 1154) După ce a avut loc separarea soţilor, se va avea totdeauna grijă, în mod oportun, de întreţinerea necesară şi de educaţia fiilor.

Can. 866 - (= 1155) În mod lăudabil, soţul inocent îl poate admite din nou pe celălalt soţ la consorţiul vieţii conjugale; în acest caz el renunţă la dreptul de separare.