Art.
II
Despre locurile sacre
Can. 868 - (cf 1205) Locurile sacre,
care sunt destinate cultului divin, nu pot fi întemeiate decât cu
permisiunea Episcopului eparhial, dacă dreptul comun nu stabileşte
în mod expres altfel.
1°
Despre biserici
Can. 869 - (cf 1214 1205) Biserica
este un edificiu dedicat în exclusivitate cultului divin prin consacrare
sau binecuvântare.
Can.
870 - (= 1215) Nu se va construi nici un edificiu cu
destinaţie de biserică fără consimţământul
expres, dat în scris, de Episcopul eparhial, dacă dreptul comun nu
dispune altfel.
Can.
871 - § 1. Vor fi dedicate prin consacrare bisericile
catedrale şi, dacă este posibil, bisericile parohiale, bisericile
mănăstirilor şi bisericile anexate casei
călugăreşti.
§ 2. (= 1206) Consacrarea
este rezervată Episcopului eparhial, care poate conferi facultatea de a
consacra o biserică unui alt Episcop; cu privire la consacrarea sau
binecuvântarea bisericii care a avut loc, se va redacta un document de
păstrat în arhiva curiei eparhiale.
Can.
872 - § 1. (cf 1220 § 1) Va fi îndepărtat de
biserici tot ceea ce este în dezacord cu sfinţenia locului.
§ 2. Toţi cei
cărora le revine acest lucru, vor avea grijă ca în biserici
să fie menţinută acea curăţenie decentă care se
cuvine casei lui Dumnezeu şi vor folosi mijloace de siguranţă
pentru a păstra lucrurile sacre şi preţioase.
Can.
873 - § 1. (1222 § 1) Dacă vreo biserică nu mai
poate fi folosită în nici un fel pentru cultul divin şi nu
există posibilitatea restaurării ei, poate fi redusă de
Episcopul eparhial la uz profan, dar nu josnic.
§ 2. Dacă alte cauze
grave recomandă ca vreo biserică să nu mai fie folosită
pentru cultul divin, Episcopul eparhial o poate reduce la uz profan nejosnic
după ce a consultat consiliul preoţesc, cu
consimţământul celor care revendică în mod legitim
drepturi asupra ei, şi cu condiţia ca acest fapt să nu fie
în detrimentul mântuirii sufletelor.
2°
Despre cimitire şi despre funeraliile bisericeşti
Can. 874 - § 1. Biserica catolică
are dreptul de a poseda propriile cimitire.
§ 2. (1240 §§ 1-2) Unde
este posibil, se vor avea cimitire proprii ale Bisericii sau cel puţin
spaţii în cimitirele civile, destinate credincioşilor
creştini defuncţi, şi unele şi celelalte
binecuvântate; iar dacă acest lucru nu poate fi obţinut se va
binecuvânta mormântul cu ocazia funeraliilor.
§ 3. (= 1242)
Defuncţii nu vor fi înmormântaţi în biserici,
obiceiul contrar fiind respins, exceptând cazul în care este vorba
de cei care au fost Patriarhi, Episcopi sau Exarhi.
§ 4. (= 1241 § 1)
Parohiile, mănăstirile şi celelalte institute
călugăreşti pot avea propriile cimitire.
Can.
875 - Funeraliile bisericeşti, prin care Biserica
obţine pentru defuncţi ajutorul spiritual, onorează trupurile
lor şi totodată aduce celor vii mângâierea speranţei;
trebuie să fie acordate tuturor credincioşilor creştini şi
catehumenilor defuncţi, exceptând cazul în care sunt
privaţi de acestea prin drept.
Can.
876 - § 1. (cf 1183 § 3) După judecata prudentă
a Ierarhului locului, funeraliile bisericeşti pot fi acordate
necatolicilor botezaţi, exceptând cazul în care rezultă
voinţa lor contrară şi dacă nu se poate avea ministrul
propriu.
§ 2. (= 1183 § 2) Copiii
pe care părinţii intenţionau să-i boteze şi
ceilalţi care în vreun fel erau consideraţi apropiaţi de
Biserică, dar care au decedat înainte de a primi botezul, pot
beneficia, de asemenea, de funeraliile bisericeşti după judecata
prudentă a Ierarhului locului.
§ 3. (cf 1176 § 3) Celor
care au ales incinerarea cadavrului propriu, dacă nu rezultă că
au făcut aceasta mişcaţi de motive contrare vieţii
creştine, li se vor acorda funeraliile bisericeşti, celebrate astfel
încât să nu se ascundă că Biserica pune
înaintea incinerării înmormântarea trupurilor, şi
astfel încât să se evite scandalizarea.
Can.
877 - (cf 1148) Vor fi privaţi de funeraliile
bisericeşti, exceptând cazul în care înainte de moarte
au dat oarecare semne de pocăinţă, păcătoşii
cărora acestea nu le pot fi acordate fără scandalizarea
publică a credincioşilor creştini.
Can.
878 - § 1. (cf 1181) În celebrarea funeraliilor
bisericeşti se va evita orice favorizare a vreunei persoane.
§ 2. (cf 1181)
Rămânând neschimbat can. 1013, se recomandă cu
stăruinţă ca Episcopii eparhiali să introducă, pe
cât posibil, practica conform căreia, cu ocazia funeraliilor
bisericeşti, să se primească numai acele ofrande pe care
credincioşii creştini le oferă în mod spontan.
Can.
879 - (= 1182) Terminată fiind
înmormântarea, se va face adnotarea în registrul
defuncţilor, conform normei dreptului particular.
|