Art.
V
Despre vot şi despre jurământ
Can. 889 - § 1. (= 1191) Votul,
adică promisiunea deliberată şi liberă făcută lui
Dumnezeu privind un bine posibil şi mai bun, trebuie să fie
îndeplinit prin virtutea religiei.
§ 2. Sunt capabili de vot
toţi cei care au uzul raţiunii corespunzător, dacă dreptul
nu le interzice.
§ 3. Votul făcut din
frică gravă şi în mod injust impus sau prin
înşelăciune, este nul prin dreptul însuşi.
§ 4. (= 1192 § 1) Votul
este public dacă este acceptat de un Superior bisericesc legitim, în
numele Bisericii, altfel este privat.
Can.
890 - (1193) Votul, prin el însuşi, nu
obligă pe nimeni decât pe cel care l-a făcut.
Can.
891 - (= 1194) Votul încetează prin trecerea
timpului fixat pentru îndeplinirea obligaţiei, prin schimbarea
substanţială a materiei promise, prin lipsa condiţiei de care
depinde votul sau a cauzei finale a aceluiaşi, prin dispensă, prin
schimbare.
Can.
892 - (= 1195) Cel care are putere asupra materiei votului
poate suspenda obligativitatea votului atâta timp cât
îndeplinirea votului îi aduce prejudiciu.
Can.
893 - § 1. (1196) De voturile private îi poate
dispensa, pentru cauze juste, cu condiţia să nu lezeze drepturile
obţinute de alţii:
1° pe proprii
supuşi, oricare Ierarh, paroh şi Superior local al unui institut de
viaţă consacrată, care are putere de conducere;
2° pe ceilalţi
credincioşi creştini ai propriei Biserici sui iuris, Ierarhul
locului, cu condiţia ca aceştia să trăiască în
limitele teritoriului eparhiei; la fel şi parohul locului în
limitele teritoriului propriei parohii;
3° pe cei care
trăiesc zi şi noapte în casa unui institut de viaţă
consacrată, Superiorul local, care are putere de conducere, şi
Superiorul său major.
§ 2. Această
dispensă, sub aceeaşi condiţie, dar numai pentru forul intern,
poate fi acordată de orice confesor.
Can.
894 - (= 1198) Voturile făcute înaintea
profesiunii călugăreşti se suspendă atâta timp
cât cel care le-a făcut rămâne în
mănăstire, în ordin sau în congregaţie.
Can.
895 - (<> 1199) Jurământul, adică
invocarea Numelui divin ca mărturie a adevărului, poate fi prestat
în faţa Bisericii numai în cazurile stabilite de drept; altfel
nu produce nici un efect canonic.
|