TITLUL
XIX
DESPRE PERSOANE ŞI DESPRE ACTELE JURIDICE
CAPITOLUL
I
DESPRE PERSOANE
Art.
I
Despre persoanele fizice
Can. 909 - § 1. (= 97 § 1) Persoana
care a împlinit optsprezece ani este majoră; sub această
vârstă este minoră.
§ 2. Minorul,
înainte de a împlini şapte ani, se numeşte copil şi
se consideră că nu este responsabil de el însuşi;
după şapte ani împliniţi, însă, se presupune
că are uzul raţiunii.
§ 3. (= 99)
Oricăruia îi lipseşte uzul raţiunii, se consideră
că nu este responsabil de el însuşi şi se
aseamănă cu copiii.
Can.
910 - § 1. (= 98 § 1) Persoana majoră are deplina
exercitare a drepturilor sale.
§ 2. Persoana minoră
este supusă, în exerciţiul drepturilor sale, puterii
părinţilor sau a tutorilor, exceptând cazul în care
minorii, prin dreptul divin sau canonic, sunt scoşi de sub puterea lor;
în privinţa constituirii tutorilor, se vor respecta prescrierile
dreptului civil, exceptând cazul în care dreptul comun sau dreptul
particular al propriei Biserici sui iuris prevede altfel,
rămânând neschimbat şi dreptul Episcopului eparhial,
dacă este necesar, să îi constituie el însuşi pe
tutori.
Can.
911 - (cf 100) Se numeşte străină persoana
[care se află] într-o eparhie diferită de cea în care
îşi are domiciliul sau cvasi-domiciliul; în schimb, se
numeşte nomadă, dacă nu are nici un domiciliu sau
cvasi-domiciliu.
Can.
912 - § 1. (= 102) Domiciliul se dobândeşte
prin locuirea [cuiva] în teritoriul unei oarecare parohii sau măcar
a unei eparhii, împreună cu intenţia de a rămâne
definitiv, dacă nimic nu îl cheamă de acolo, sau când
în realitate s-a prelungit la cinci ani compleţi.
§ 2. Cvasi-domiciliul se
dobândeşte prin locuirea [cuiva] în teritoriul unei oarecare
parohii sau măcar a unei eparhii, împreună cu intenţia de
a rămâne cel puţin trei luni, dacă nimic nu îl
cheamă de acolo, sau când în realitate s-a prelungit la trei
luni complete.
Can.
913 - (cf 103) Membrii institutelor
călugăreşti, precum şi a societăţilor de
viaţă comună după model călugăresc,
îşi dobândesc domiciliul în locul în care este
situată casa în care sunt înscrişi; cvasi-domiciliul
în locul în care locuirea lor s-a prelungit cel puţin la trei
luni.
Can.
914 - (= 104) Soţii vor avea domiciliul sau
cvasi-domiciliul comun; dintr-o cauză justă, însă, pot
avea fiecare propriul domiciliu sau cvasi-domiciliu.
Can.
915 - § 1. (= 105 § 1) Minorul are în mod necesar
domiciliul sau cvasi-domiciliul celui sub a cărui putere este supus;
după ce a ieşit din vârsta copilăriei, poate să
dobândească un cvasi-domiciliu propriu, iar dacă este scos
legal de sub tutelă, conform dreptului civil, chiar şi un domiciliu
propriu.
§ 2. Oricine este
încredinţat în mod legitim tutelei sau îngrijirii
altuia, din alt motiv decât minoritatea, are domiciliul sau
cvasi-domiciliul tutorelui sau curatorului.
Can.
916 - § 1. (cf 107 § 1) Atât prin domiciliu
cât şi prin cvasi-domiciliu, fiecăruia îi este destinat
propriul Ierarh al locului şi paroh al Bisericii sui iuris la care va fi
înscris, exceptând cazul în care dreptul comun prevede
altfel.
§ 2. Parohul propriu
celui care nu are nici domiciliu şi nici cvasi-domiciliu eparhial este
parohul locului unde locuieşte actualmente.
§ 3. Propriul Ierarh
şi paroh al nomadului este parohul şi Ierarhul locului Bisericii unde
locuieşte actualmente nomadul.
§ 4. Dacă
lipseşte parohul pentru credincioşii creştini ai oricărei
Biserici sui iuris, Episcopul lor eparhial va desemna un paroh al unei alte
Biserici sui iuris care să preia grija lor ca paroh propriu, cu
consimţământul Episcopului eparhial al parohului ce
urmează să fie desemnat.
§ 5. În locurile
în care nu a fost înfiinţat nici măcar un exarhat pentru
credincioşii creştini ai oricărei Biserici sui iuris, va fi
considerat ca Ierarh propriu ai aceloraşi credincioşi creştini
Ierarhul locului unei alte Biserici sui iuris, chiar al Bisericii latine,
rămânând neschimbat can. 101; însă, dacă sunt
mai mulţi, acela trebuie considerat Ierarhul propriu care a fost desemnat
de Scaunul Apostolic sau, dacă este vorba despre credincioşii
creştini ai unei oarecare Biserici patriarhale, de Patriarh cu consensul
Scaunului Apostolic.
Can.
917 - (= 106) Domiciliul sau cvasi-domiciliul se pierde
prin părăsirea locului cu intenţia de a nu mai reveni,
rămânând neschimbate cann. 913 şi 915.
Can.
918 - (cf 108 § 1) Consangvinitatea se socoteşte pe
linii şi grade:
1° în linie
dreaptă sunt atâtea grade câte persoane, scăzând pe
cel de la care porneşte arborele;
2° în linie
colaterală sunt atâtea grade câte persoane în cele
două linii, scăzând pe cel de la care porneşte arborele.
Can.
919 - § 1. (cf 109) Afinitatea se naşte dintr-o
căsătorie validă şi subzistă între fiecare
dintre cei doi soţi şi consangvinii celuilalt.
§ 2. În
aceeaşi linie şi în acelaşi grad cu care cineva este
consangvin al unuia dintre soţi, are afinitate cu celălalt soţ.
|