CAPITOLUL II
DESPRE ACTELE JURIDICE

Can. 931 - § 1. (cf 124 § 1) Pentru validitatea unui act juridic se cere ca acesta să fie făcut de o persoană aptă şi competentă, şi, în plus, să fie făcut împreună cu cele ce constituie în mod esenţial actul însuşi, precum şi cu formalităţile şi cerinţele impuse de drept pentru validitatea actului.
         § 2. Actul juridic, făcut conform normei dreptului, în privinţa elementelor exterioare, se presupune valid.

Can. 932 - § 1. (= 125 § 1) Actul juridic, făcut sub influenţa unei violenţe exercitate din exterior asupra unei persoane, faţă de care aceasta nu a putut nicidecum să reziste, este considerat nul.
         § 2. Actul juridic, făcut sub influenţa unei alte violenţe sau a unei frici grave şi provocate în mod injust, sau prin înşelăciune, este valid dacă nu este prevăzut altfel de drept; poate fi, însă, anulat de către judecător prin sentinţă, fie la cererea părţii vătămate sau a succesorilor ei în drept, fie din oficiu.

Can. 933 - (= 126) Actul juridic, făcut din ignoranţă sau din eroare, care priveşte ceea ce constituie substanţa sa, sau care recade unei condiţii sine qua non, este nul; altfel este valid, exceptând cazul în care este prevăzut altfel de drept; însă, actul juridic făcut din ignoranţă sau eroare poate da loc unei acţiuni de anulare, conform normei dreptului.

Can. 934 - § 1. (cf 127 § 1) Dacă în lege este stabilit că, pentru a efectua un act juridic, autoritatea are nevoie de consimţământul sau de sfatul unui grup de persoane, grupul trebuie convocat conform normei can. 948, exceptând cazul în care dreptul particular prevede altfel pentru cazurile prevăzute de acelaşi drept în care este vorba doar de a cere sfatul; însă, pentru ca actul juridic să aibă valoare, se cere să se obţină consimţământul părţii în majoritate absolută a celor ce sunt prezenţi sau să se ceară sfatul tuturor, rămânând neschimbat § 2, n. 3.
         § 2. Dacă este stabilit de drept că pentru a face un act juridic autoritatea are nevoie de consimţământul sau sfatul individual al unor persoane:
         1° dacă se cere consimţământul, este invalid actul juridic al autorităţii ce nu a cerut consimţământul acelor persoane, sau care a acţionat contra [votului] lor sau a votului vreunuia;
         2° dacă se cere sfatul, este invalid actul juridic al autorităţilor care nu a consultat aceleaşi persoane;
         3° autoritatea, deşi nu are nici o obligaţie să primească sfatul acestora, chiar dacă este în concordanţă, totuşi, fără un motiv prevalent, apreciat după judecata sa, nu va părăsi sfatul lor, mai ales dacă este în concordanţă.
         § 3. Celor care li se cere consimţământul sau sfatul, autoritatea care are nevoie de consimţământ sau de sfat trebuie să ofere informaţiile necesare şi să apere în orice fel libera lor manifestare de gândire.
         § 4. Toţi cei al căror consimţământ sau sfat este cerut, sunt obligaţi să-şi exprime în mod sincer părerile lor şi să păstreze secretul; această obligaţie poate fi chiar urgentată de către autoritate.

Can. 935 - (= 128) Oricine pricinuieşte altuia ilegitim daune, chiar prin orice act făcut prin înşelăciune sau culpă, este obligat să repare dauna cauzată.