CAPITOLUL
I
DESPRE PREVEDEREA CANONICĂ A FUNCŢIILOR
Can. 938 - (= 146) O funcţie nu
poate fi obţinută valid fără prevederea canonică.
Can.
939 - (cf 147) Prevederea canonică a funcţiei se
face:
1° prin conferirea
liberă făcută de către autoritatea competentă;
2° dacă a fost
precedată de o alegere, prin confirmarea aceleiaşi sau, dacă
alegerea nu are nevoie de confirmare, prin acceptarea celui care a fost ales;
3° dacă a fost
precedată de o cerere, prin admiterea ei.
Can.
940 - § 1. (cf 149 § 1) Pentru ca cineva să fie
promovat într-o funcţie, trebuie să fie apt, adică să
fie înzestrat cu acele calităţi pe care dreptul le cere.
§ 2. Ori de câte
ori cel căruia i s-a prevăzut [o funcţie] este lipsit de
calităţile cerute, recunoaşterea este nulă numai dacă
este prevăzut astfel în drept; altfel, este validă,
însă poate fi anulată prin decretul autorităţii
competente, respectând echitatea.
Can.
941 - Prevederea canonică, căreia dreptul nu i-a
stabilit un termen, nu va fi niciodată amânată mai mult de
şase luni utile, socotite din momentul primirii
înştiinţării privitoare la vacanţa funcţiei.
Can.
942 - (cf 152) Nimănui nu i se va conferi două
sau mai multe funcţii care nu pot fi îndeplinite deodată
în mod corespunzător de una şi aceeaşi persoană,
exceptând cazul în care există o adevărată
necesitate.
Can.
943 - § 1. (= 153 § 1) Prevederea unei funcţii, care
nu este vacantă prin drept, este nulă prin dreptul însuşi
şi nu poate fi validată printr-o vacanţă succesivă a
funcţiei.
§ 2. Dacă,
însă, este vorba de o funcţie care este conferită de drept
pentru timp determinat, prevederea canonică se poate face în
şase luni înainte de trecerea acestui timp, şi are efect din
ziua vacanţei funcţiei.
§ 3. Promisiunea unei
funcţii oarecare, de oricine ar fi făcută, nu are nici un efect
canonic.
Can.
944 - (= 154) Funcţia vacantă de drept, care
întâmplător este posedată ilegitim de cineva, poate fi
conferită, dacă s-a declarat, conform normei dreptului, că acea
posesiune nu este canonică şi se va menţiona despre această
declaraţie în scrisoarea de conferire.
Can.
945 - (= 155) Cel ce conferă o funcţie,
suplinind pe altul neglijent sau împiedicat, nu dobândeşte
nici o putere asupra persoanei căreia i s-a acordat funcţia, ci
condiţia juridică a acesteia este aceeaşi ca şi cum
prevederea canonică s-ar fi făcut conform normei obişnuite de
drept.
Can.
946 - (cf 149 § 3) Prevederea unei funcţii,
făcută din frică gravă injust provocată, prin
înşelătorie, prin eroare substanţială sau prin
simonie, este nulă prin dreptul însuşi.
|