TITLUL XXI
DESPRE PUTEREA DE CONDUCERE

Can. 979 - § 1. (= 129) Sunt capabili de puterea de conducere, care există în Biserică prin instituire divină, cei care, conform normei dreptului, sunt constituiţi în hirotonirile sacre.
         § 2. În exercitarea puterii de conducere ceilalţi credincioşi creştini pot coopera, conform normei dreptului.

Can. 980 - § 1. (cf 130) Puterea de conducere este alta în forul extern, alta în forul intern, fie că este sacramentală, fie că nu este sacramentală.
         § 2. Dacă puterea de conducere se exercită numai pentru forul intern, efectele pe care exercitarea sa le generează pentru forul extern nu sunt recunoscute în acest for decât ori de câte ori este stabilită de drept, pentru cazuri determinate.

Can. 981 - § 1. (= 131) Puterea de conducere ordinară este cea care este ataşată prin dreptul însuşi la o funcţie; este delegată cea care este concesionată persoanei însăşi, dar nu prin intermediul unei funcţii.
         § 2. Puterea de conducere ordinară poate fi ori proprie, ori vicarială.

Can. 982 - § 1. (= 132) Facultăţile obişnuite sunt reglementate de prescrierile privitoare la puterea delegată.
         § 2. O facultate obişnuită concesionată, însă, unui Ierarh, exceptând cazul în care se prevede altfel în concesie sau dacă a fost ales pentru sârguinţa personală, nu se perimează odată cu încetarea dreptului Ierarhului căruia i-a fost concesionată, ci trece la oricare Ierarh care îi urmează în conducere.

Can. 983 - § 1. (= 131 § 3) Cel care afirmă că este delegat, îi incumbă îndatorirea de a proba delegaţia.
         § 2. (= 133 § 1) Delegatul care depăşeşte limitele mandatului său, fie în ceea ce privesc lucrurile, fie în ce privesc persoanele, acţionează în mod nul.
         § 3. (= 133 § 2) Nu se va considera că îşi depăşeşte limitele mandatului său, delegatul care îndeplineşte cele pentru care a fost delegat în alt fel decât cel determinat în mandat, exceptând cazul în care modalitatea este prescrisă pentru validitate de însuşi cel care a delegat.

Can. 984 - § 1. (cf 134 § 1) Sunt Ierarhi, în afară de Pontiful Roman, în primul rând Patriarhul, Arhiepiscopul major, Mitropolitul care prezidează Biserica mitropolitană sui iuris, şi Episcopul eparhial, precum şi cei care îi înlocuiesc interimar la conducere, conform normei dreptului.
         § 2. Sunt Ierarhi ai locului, în afară de Pontiful Roman, Episcopul eparhial, Exarhul, Administratorul apostolic şi, de asemenea, cei care, dacă lipsesc cei amintiţi mai sus, îi înlocuiesc interimar la conducere, precum şi Protosincelul şi Sincelul; însă, Patriarhul, Arhiepiscopul major, Mitropolitul care prezidează Biserica mitropolitană sui iuris, precum şi cei care îi înlocuiesc interimar la conducere, conform normei dreptului, sunt Ierarhii locului numai pentru eparhia pe care o conduc, rămânând neschimbat can. 101.
         § 3. Superiorii majori din institutele de viaţă consacrată, care sunt înzestraţi cu puterea de conducere ordinară, sunt Ierarhi, de asemenea, însă nu ai locului.

Can. 985 - § 1. (= 135) Puterea de conducere se împarte în: legislativă, executivă şi judecătorească.
         § 2. Puterea legislativă va fi exercitată în modul prescris de drept şi care, în Biserică, o are legislatorul sub autoritatea supremă a Bisericii, nu poate fi delegată valid, exceptând cazul în care este prevăzut altfel de dreptul comun; legislatorul inferior nu poate emite valid o lege contrară dreptului superior.
         § 3. Puterea judecătorească, pe care o au judecătorii sau colegiile judecătoreşti, va fi exercitată în modul prescris de drept şi nu poate fi delegată valid decât pentru a întocmi actele pregătitoare vreunui decret sau sentinţă.

Can. 986 - (= 136) Puterea executivă poate fi exercitată de cineva, chiar dacă stă în afara teritoriului, faţă de supuşii săi, chiar dacă sunt absenţi din teritoriu, exceptând cazul în care este prevăzut altfel de dreptul comun sau rezultă altfel din natura lucrurilor; [poate fi exercitată puterea executivă însă] faţă de străinii care îşi duc în prezent traiul în teritoriu, dacă este vorba despre acordarea de favoruri sau despre trimiterea spre executare, fie a dreptului comun, fie a dreptului particular la care sunt obligaţi ei înşişi, conform normei can. 1491, § 3.

Can. 987 - (= 134 § 3) Ceea ce, prin dreptul comun şi prin dreptul particular al Bisericii sui iuris, se atribuie nominal Episcopului eparhial în domeniul puterii executive de conducere, se înţeleg că i se cuvin numai Episcopului eparhial sau Exarhului, excluşi fiind Protosincelul şi Sincelii, exceptând cazul în care au mandat special.

Can. 988 - § 1. (= 137) Puterea executivă ordinară poate fi delegată fie pentru un act, fie pentru totalitatea cazurilor, exceptând cazul în care dreptul prevede expres altfel.
         § 2. Puterea executivă delegată de Scaunul Apostolic sau de Patriarh poate fi subdelegată fie pentru un act, fie pentru totalitatea cazurilor, exceptând cazul în care cel delegat a fost ales pentru sârguinţa personală, sau dacă subdelegarea este interzisă în mod expres.
         § 3. Puterea executivă, delegată de o altă autoritate ce are putere ordinară, dacă este delegată pentru totalitatea cazurilor, poate fi subdelegată numai pentru cazuri singulare; dacă, însă, a fost delegată pentru un act sau pentru acte determinate, nu poate fi subdelegată valid decât prin concesia expresă a celui care deleagă.
         § 4. Nici o putere subdelegată nu poate fi subdelegată la rândul ei, exceptând cazul în care cel care deleagă a concesionat aceasta în mod expres.

Can. 989 - (= 138) Puterea executivă ordinară, precum şi puterea delegată pentru totalitatea cazurilor, va fi interpretată în sens larg, oricare alta însă în sens strict; totuşi, celui căruia i s-a delegat o putere, se înţelege că are concesionate şi cele fără de care aceeaşi putere nu poate fi exercitată.

Can. 990 - § 1. (cf 140 § 3) Puterea executivă delegată mai multora se presupune delegată fiecăruia în parte.
         § 2. (cf 140 § 1) Când mai mulţi au fost delegaţi fiecare în parte, pentru a trata acelaşi caz, cel care a început primul să-l trateze îi exclude pe ceilalţi, exceptând cazul în care după aceea a fost împiedicat sau dacă nu a mai vrut să procedeze ulterior la tratarea cazului.
         § 3. Când mai mulţi au fost delegaţi colegial pentru a trata un caz, trebuie să procedeze cu toţii conform prescrierilor stabilite pentru actele colegiale, exceptând cazul în care este prevăzut altfel în mandat.

Can. 991 - § 1. (= 143) Puterea ordinară se pierde odată cu pierderea funcţiei căreia a fost anexată.
         § 2. Dacă dreptul nu prevede altfel, puterea ordinară se suspendă dacă contra privării sau îndepărtării din funcţie se face apel legitim sau se interpune recurs.

Can. 992 - § 1. (= 142) Puterea delegată se pierde la terminarea mandatului, prin trecerea timpului de conferire sau prin epuizarea numărului de cazuri pentru care a fost conferită, prin încetarea cauzei scopului delegării, prin revocarea făcută de cel care a delegat, comunicată direct delegatului, precum şi prin renunţarea delegatului, [comunicată] celui care a delegat şi acesta a acceptat-o; totuşi, nu se pierde odată cu încetarea dreptului celui care deleagă, exceptând cazul în care aceasta rezultă din clauzele puse.
         § 2. Actul [ce provine], însă, din puterea delegată, care este exercitată numai pentru forul intern, dacă este făcut prin inadvertenţă după expirarea mandatului sau prin epuizarea numărului cazurilor, este valid.

Can. 993 - Puterea executivă de conducere nu se suspendă dacă se interpune un recurs, exceptând cazul în care dreptul comun prevede expres altfel.

Can. 994 - (144 § 1) În caz de eroare comună de fapt sau de drept, precum şi în caz de dubiu pozitiv şi probabil, fie de drept, fie de fapt, Biserica suplineşte puterea executivă de conducere, atât pentru forul extern, cât şi pentru cel intern.

Can. 995 - Prescrierile dreptului privind puterea executivă de conducere sunt valabile, dacă dreptul comun nu prevede altfel sau nu rezultă altfel din natura lucrurilor, chiar şi pentru ceea ce priveşte puterea despre care se vorbeşte în cann. 441, § 1 şi 511, § 1 şi pentru facultăţile care se cer de drept pentru validitatea celebrării sau administrării sacramentelor.