CAPITOLUL I
DESPRE DOBÂNDIREA BUNURILOR TEMPORARE

Can. 1010 - (cf 1259) Persoanele juridice pot dobândi bunuri temporare prin toate mijloacele juste, care sunt permise şi altora.

Can. 1011 - (cf 1260) Autoritatea competentă are dreptul să pretindă de la credincioşii creştini cele ce sunt necesare pentru propriile scopuri ale Bisericii.

Can. 1012 - § 1. (cf 1263) Episcopul eparhial are dreptul de a impune ori de câte ori este necesar astfel pentru binele eparhiei, cu consimţământul consiliului pentru treburile economice, persoanelor juridice supuse lui, contribuţii proporţionale cu veniturile fiecărei persoane; nici o contribuţie, însă, nu poate fi impusă asupra ofertelor ce se primesc cu ocazia celebrării Divinei Liturghii.
         § 2. (cf 1263 b) Persoanelor fizice li se pot impune contribuţii numai conform normei dreptului particular al propriei Biserici sui iuris.

Can. 1013 - § 1. (<> 1264) Episcopul eparhial este cel care va determina, în limitele stabilite de dreptul particular al propriei Biserici sui iuris, taxele pentru diferitele acţiuni ale puterii de conducere şi ofertele ce se fac cu ocazia celebrării Divinei Liturghii, a sacramentelor, a sacramentalelor, sau a oricăror altor celebrări liturgice, exceptând cazul în care dreptul comun prevede altfel.
         § 2. (cf 952) Patriarhii şi Episcopii eparhiali ai diferitelor Biserici sui iuris, care îşi exercită puterea pe acelaşi teritoriu, se vor îngriji, împreunându-şi părerile, să stabilească aceeaşi normă pentru taxe şi oferte.

Can. 1014 - (cf 1266) În toate bisericile, care, de obicei, sunt deschise credincioşilor creştini, Episcopul eparhial poate dispune să se adune oferte pentru anumite iniţiative ale Bisericii.

Can. 1015 - (cf 1265) Nu le este permis persoanelor fizice sau juridice să adune milostenii decât cu permisiunea autorităţii căreia sunt supuse şi cu consimţământul scris dat de Ierarhul locului unde se adună milosteniile.

Can. 1016 - § 1. (= 1267 § 3) Ofertele făcute pentru un scop determinat nu pot fi destinate decât aceluiaşi scop.
         § 2. Exceptând cazul în care este stabilit contrariul, ofertele făcute conducătorilor sau administratorilor oricărei persoane juridice se presupun ca fiind date aceleiaşi persoane juridice.
         § 3. Aceste oferte nu pot fi refuzate decât pentru o cauză justă, iar în cazuri de importanţă majoră, cu permisiunea Ierarhului; se cere permisiunea aceluiaşi Ierarh pentru a accepta oferte grevate de o îndatorire modală sau de o condiţie, rămânând neschimbat can. 1042.

Can. 1017 - (cf 1268) Biserica acceptă prescrierea şi pentru bunurile temporare, conform normei cann. 1540-1542.

Can. 1018 - (cf 1269, 1205) Lucrurile sacre, adică cele ce sunt destinate cultului divin, cu dedicaţie sau binecuvântare, dacă sunt în stăpânirea [persoanelor] particulare, pot fi dobândite de către persoanele particulare prin prescriere, însă nu este licit să fie folosite pentru întrebuinţări profane, dacă nu şi-au pierdut dedicaţia sau binecuvântarea; dacă, însă, aparţin unei persoane juridice bisericeşti, pot fi dobândite numai de o altă persoană juridică bisericească.

Can. 1019 - (cf 1270, 638) Lucrurile imobile, lucrurile mobile preţioase, adică cele ce au o deosebită valoare artistică, istorică sau materială, drepturile şi acţiunile, fie personale, fie reale, care aparţin Scaunului Apostolic, se prescriu în intervalul de o sută de ani; cele care aparţin unei oarecare Biserici sui iuris sau unei eparhii, în interval de cincizeci de ani, însă cele care aparţin altei persoane juridice, în interval de treizeci de ani.

Can. 1020 - § 1. Toate autorităţile au obligaţia gravă de a se îngriji astfel încât bunurile temporare dobândite de Biserică, să fie înscrise pe numele persoanei juridice interesate, observându-se toate prescrierile dreptului civil, care pun sub ocrotire drepturile Bisericii.
         § 2. Dacă, însă, nu este concesionat de dreptul civil ca bunurile temporare să fie înscrise pe numele persoanei juridice, fiecare autoritate va avea grijă ca, după ce a audiat experţii în dreptul civil şi consiliul competent, drepturile Bisericii să rămână nevătămate, folosind modalităţile valide în dreptul civil.
         § 3. Aceste prescrieri vor fi respectate şi în ceea ce priveşte bunurile temporare posedate legitim de o persoană juridică, a cărei dobândire nu este confirmată încă prin documente.
         § 4. Autoritatea imediat superioară este obligată să stăruie în observarea acestor prescrieri.

Can. 1021 - § 1. (= 1274 § 1) În fiecare eparhie va exista, conform normei dreptului particular al propriei Biserici sui iuris, o instituţie specială care să adune laolaltă bunurile sau ofertele cu scopul de a prevedea în mod corespunzător la remuneraţia potrivită, fundamental egală, a tuturor clericilor care prestează serviciul spre binele eparhiei, dacă nu le este prevăzut altfel.
         § 2. Acolo unde nu sunt încă bine organizate măsurile de precauţie şi de siguranţă socială, precum şi de asistenţă medicală, în favoarea clericului, dreptul particular al fiecărei Biserici sui iuris va prevedea întemeierea institutelor care, sub supravegherea Ierarhului locului, să pună acestea sub ocrotire.
         § 3. În fiecare eparhie, ori de câte ori este necesar, se va constitui, în modul determinat de dreptul particular al propriei Biserici sui iuris, un fond comun din care Episcopii eparhiali să poată satisface obligaţiile faţă de alte persoane, care deservesc Biserica, şi să facă faţă diferitelor nevoi ale eparhiei, şi din care, eparhiile mai bogate, să le poată ajuta pe cele mai sărace.