CAPITOLUL
VIII
DESPRE PROCURATORII LA LITIGII ŞI DESPRE AVOCAŢI
Can. 1139 - § 1. (= 1481) Partea poate
să-şi constituie în mod liber un procurator şi un avocat,
însă poate, de asemenea, acţiona şi răspunde
personal, exceptând cazul în care judecătorul consideră
necesar serviciul unui procurator sau avocat.
§ 2. În judecata
penală, însă, acuzatul trebuie să aibă
întotdeauna un avocat, constituit fie de el însuşi, fie dat de
către judecător.
§ 3. În judecata
contencioasă, dacă este vorba de minori sau de o cauză în
care binele public este în pericol, cu excepţia cauzelor
matrimoniale însă, judecătorul va constitui din oficiu un
avocat, părţii care este lipsită.
Can.
1140 - § 1. (= 1482) Fiecare parte poate să-şi
constituie un singur procurator, care nu poate fi substituit de altul,
exceptând cazul în care i s-a permis astfel, în scris.
§ 2. Dacă,
însă, din cauză justă, sunt constituiţi mai
mulţi procuratori de către aceeaşi parte, vor fi desemnaţi
în aşa fel încât între ei să poată avea
loc prevenţia.
§ 3. Avocaţi pot fi,
totuşi, numiţi mai mulţi deodată.
Can.
1141 - (= 1483) Procuratorul şi avocatul trebuie
să fie majori şi cu o reputaţie bună; pe lângă
acestea, avocatul trebuie să fie catolic, exceptând cazul în
care autoritatea căreia tribunalul îi este imediat subordonat
permite altfel, şi să fie doctor în drept canonic sau cel
puţin expert adevărat, şi să fie aprobat de aceeaşi
autoritate.
Can.
1142 - § 1. (= 1484) Procuratorul şi avocatul,
înainte de a-şi asuma sarcina, trebuie să depună la
tribunal un mandat autentic.
§ 2. Totuşi, pentru
a se evita extincţia unui drept, judecătorul poate admite un
procurator şi fără să prezinte mandatul, prestând,
dacă e cazul, o cauţiune corespunzătoare; actul
judecătorului, însă, este fără nici o valoare
dacă, în termenul de perimare ce trebuie fixat de judecător,
procuratorul nu prezintă mandatul său.
Can.
1143 - (= 1485) Exceptând cazul în care are un
mandat special, procuratorul nu poate renunţa valid la acţiune, la
instanţa litigiului sau la actele judiciare şi nici nu poate
încheia tranzacţii, pacte, compromisuri arbitrare şi, în
general, cele pentru care dreptul cere un mandat special.
Can.
1144 - § 1. (= 1486) Pentru ca îndepărtarea
procuratorului sau a avocatului să-şi producă efectul, este
necesar ca aceasta să le fie notificată şi dacă litigiul
este deja contestat, judecătorul sau partea adversă vor fi
înştiinţaţi despre această îndepărtare.
§ 2. După emiterea
sentinţei definitive, dreptul şi obligaţia de a declara apel,
dacă mandatul nu-i refuză aceasta, îi rămâne
procuratorului.
Can.
1145 - (cf 1487) Procuratorul şi avocatul pot fi
respinşi de judecător printr-un decret dat fie din oficiu, fie la
cererea unei părţi, însă pentru o cauză gravă
şi întotdeauna rămânând neschimbat recursul la
tribunalul de apel.
Can.
1146 - § 1. (= 1488) Procuratorului şi avocatului le
este interzis să cumpere un litigiu sau să trateze un onorar excesiv
sau o parte din ceea ce este obiectul litigiului; dacă au făcut
astfel, pactul este nul şi pot fi pedepsiţi de judecător prin amendă;
avocatul, în plus, poate fi suspendat din funcţie sau chiar,
dacă este recidivist, destituit de către autoritatea căreia
tribunalul îi este imediat subordonat şi şters de pe lista
avocaţilor.
§ 2. În
acelaşi mod pot fi pedepsiţi şi procuratorii şi
avocaţii care, dejucând legea, sustrag cauze tribunalelor
competente, pentru a fi definite mai favorabil de alte tribunale.
Can.
1147 - (= 1489) Procuratorii şi avocaţii care,
pentru daruri, promisiuni sau oricare alte motive, trădează sarcina
lor, vor fi suspendaţi din exercitarea funcţiei de
apărători şi pedepsiţi cu amendă sau alte pedepse
corespunzătoare.
Can.
1148 - (= 1490) În fiecare tribunal vor fi
constituiţi, pe cât posibil, apărători stabili,
remuneraţi de tribunalul însuşi, care să exercite sarcina
de procuratori sau avocaţi, mai ales în cazurile matrimoniale,
pentru părţile care preferă să-i aleagă.
|