CAPITOLUL
IX
DESPRE ACŢIUNI ŞI EXCEPŢII
Can. 1149 - (= 1491) Orice drept este
apărat nu numai de o acţiune, dacă nu există o
dispoziţie contrară expresă, ci şi printr-o excepţie
(1492 § 2), la care se poate recurge întotdeauna şi este prin natura
sa perpetuă.
Can.
1150 - (= 1492 § 1) Orice acţiune se stinge prin
prescriere conform normei dreptului sau în alt mod legitim, cu
excepţia acţiunilor referitoare la starea persoanelor, care
[acţiuni] nu se sting niciodată.
Can.
1151 - Acţiunile contencioase, dacă dreptul nu
prevede expres altfel, se sting prin prescriere după cinci ani,
socotiţi din ziua în care acţiunea ar fi putut fi propusă
pentru prima dată, rămânând neschimbate, acolo unde sunt
în vigoare, Statutele personale referitoare la acest lucru.
Can.
1152 - § 1. Orice acţiune penală se stinge
odată cu moartea vinovatului, cu iertarea de către autoritatea
competentă şi prin prescriere.
§ 2. (= 1362 § 1)
Acţiunea penală se stinge prin prescriere după trei ani,
dacă nu este vorba de:
1° delicte rezervate
Scaunului Apostolic;
2° acţiunea privind
delictele prevăzute în cann. 1450 şi 1453, care se sting prin
prescriere, după cinci ani;
3° delicte care nu sunt
pedepsite de dreptul comun, dacă prin dreptul particular s-a stabilit alt
termen de prescriere.
§ 3. (= 1362 § 2)
Prescrierea decurge din ziua în care a fost comis delictul sau dacă
delictul este continuu sau obişnuit, din ziua în care a
încetat.
Can.
1153 - § 1. (= 1363) Dacă în limita termenilor
despre care vorbeşte can. 1152, socotiţi din ziua în care
sentinţa de condamnare devine lucru judecat, nu i s-a comunicat
vinovatului decretul executiv al judecătorului, acţiunea pentru
executarea pedepsei se stinge prin prescriere.
§ 2. Tot astfel este
valabil, respectând cele de respectat, dacă pedeapsa a fost
impusă prin decret extrajudiciar.
Can.
1154 - După stingerea acţiunii penale prin
prescriere:
1° nu este stinsă
prin aceasta acţiunea contencioasă, născută
întâmplător din delict, pentru repararea daunelor;
2° dacă binele
public o cere, Ierarhul se poate folosi de remediile administrative potrivite,
inclusiv suspendarea de la exercitarea ministerului sacru sau
îndepărtarea din funcţie.
Can.
1155 - (= 1493) Reclamantul poate acţiona în
judecată mai multe acţiuni simultane, care însă nu sunt
contrare între ele, referitoare fie la acelaşi lucru fie la lucruri
diferite, dacă nu depăşesc competenţa tribunalului
căruia i s-a adresat.
Can.
1156 - § 1. (= 1494 § 1) Pârâtul poate
intenta, în faţa aceluiaşi judecător şi în
aceeaşi judecată, o acţiune reconvenţională contra
reclamantului, fie în virtutea legăturii cauzei cu acţiunea
principală, fie pentru a respinge sau a diminua cererea reclamantului.
§ 2. Nu se admite
reconvenţia la reconvenţie.
Can.
1157 - (= 1495) Acţiunea reconvenţională
trebuie să fie propusă judecătorului în faţa
căruia a fost instituită acţiunea principală, chiar
dacă este delegat numai pentru o singură cauză sau este relativ
incompetent pentru altele.
Can.
1158 - § 1. (= 1496 § 1) Cel care, prin argumente cel
puţin probabile, dovedeşte că are dreptul asupra unui lucru
deţinut de altcineva şi că dauna este iminentă, dacă
acest lucru nu îi este înapoiat, are dreptul să
obţină din partea judecătorului sechestrarea aceluiaşi
lucru.
§ 2. În
aceleaşi circumstanţe se poate obţine ca unuia să i se
interzică exercitarea unui drept.
Can.
1159 - § 1. (= 1497) Sechestrarea unui lucru este
admisă şi pentru siguranţa unui credit, în cazul în
care dreptul creditorului rezultă suficient de bine.
§ 2. Sechestrarea se
poate extinde chiar şi la acele bunuri ale debitorului, care se
găsesc la oricine sub un titlu oarecare, precum şi asupra creditelor
debitorului.
Can.
1160 - (= 1498) Sechestrarea unui lucru şi
interdicţia exercitării unui drept, nu se pot hotărî
niciodată, dacă dauna pentru care există temerea poate fi
reparată altfel, şi dacă se oferă o garanţie
potrivită în scopul reparării sale.
Can.
1161 - (= 1499) Judecătorul poate concesiona celui
căruia i-a acordat punerea sub sechestru sau interdicţia
exercitării unui drept, o cauţiune prealabilă pentru repararea
daunelor, dacă nu va putea dovedi dreptul său.
Can.
1162 - (= 1500) În privinţa naturii şi a
puterii unei acţiuni de posesie, se va respecta dreptul civil al locului
unde este situat lucrul despre a cărui posesiune este vorba.
Can.
1163 - § 1. Ori de câte ori se introduce o cerere
pentru obţinerea unei previziuni pentru întreţinerea unui om,
judecătorul, după audierea părţilor, poate stabili
printr-un decret o execuţie imediată, prescriind cauţiuni
potrivite dacă este cazul, ca între timp să fie asigurate
alimentele necesare, fără a prejudicia dreptul ce va fi
hotărât prin sentinţă.
§ 2. (cf 1650 § 2)
După ce a fost făcută cererea de către o parte sau de
către promotorul dreptăţii pentru obţinerea acestui decret,
judecătorul, audiind cealaltă parte, va hotărî despre
acest lucru cât mai expeditiv, însă niciodată în
mai mult de zece zile; după trecerea lor inutilă, sau dacă
cererea este respinsă, rămâne deschisă calea recursului la
autoritatea căreia tribunalul este imediat subordonat, cu condiţia ca
acesta să nu fie judecătorul însuşi sau, dacă vreunul
preferă, la judecătorul de apel care, de asemenea, va
hotărî cât mai expeditiv despre acest lucru.
|