Art.
II
Despre compromisul arbitrar
Can. 1168 - § 1. Cei care au o
controversă între ei pot să cadă de acord în scris
ca aceasta să fie soluţionată de arbitri.
§ 2. Tot astfel pot
cădea de acord în scris cei care încheie sau au încheiat
un contract între ei, pentru controversele care se vor naşte
eventual din acest contract.
Can.
1169 - Nu se pot rezolva în mod valid prin compromisuri
arbitrare controversele a căror tranzacţie este interzisă.
Can.
1170 - § 1. Se pot numi unul sau mai mulţi arbitri, însă în
număr impar.
§ 2. În
însuşi compromisul, dacă aceştia nu vor fi desemnaţi
nominal, trebuie cel puţin determinat numărul lor şi în
acelaşi timp să fie stabilite criteriile de numire şi
substituire.
Can.
1171 - Compromisul este nul dacă:
1° nu au fost respectate
normele stabilite pentru validitatea contractelor care depăşesc
administraţia obişnuită;
2° nu a fost realizat
în scris;
3° procuratorul a recurs
fără mandat special la compromisul arbitrar sau au fost violate
prescrierile cann. 1169 sau 1170;
4° controversa nu s-a
născut nici nu se va naşte dintr-un contract cert conform normei can.
1168, § 2.
Can.
1172 - Sarcina de arbitru nu o pot îndeplini
în mod valid:
1° minorii;
2° cei pedepsiţi cu
pedeapsa excomunicării, chiar minoră, a suspendării sau a
depunerii;
3° membrii unui institut
călugăresc sau a unei societăţi de viaţă
comună după model călugăresc, fără permisiunea
Superiorului.
Can.
1173 - Numirea unui arbitru nu are putere dacă el
însuşi nu acceptă, în scris, sarcina.
Can.
1174 - § 1. Dacă nu sunt desemnaţi arbitrii
în compromis sau dacă trebuie schimbaţi şi
părţile sau alţii cărora li s-a încredinţat
[desemnarea], sunt în dezacord faţă de alegerea tuturor sau
faţă de unii din arbitrii, fiecare parte poate încredinţa
cauza tribunalului care este competent să definească cauza în
primul grad de judecată, dacă părţile nu au fost de acord
altfel; tribunalul, după ce le-a audiat şi pe celelalte
părţi, va prevedea printr-un decret.
§ 2. Aceeaşi
normă se va respecta dacă oricare dintre părţi
neglijează să desemneze arbitru, dacă partea care s-a adresat
tribunalului şi-a desemnat arbitri, dacă trebuia să o facă,
cu cel puţin douăzeci de zile mai repede.
Can.
1175 - Referitor la recuzarea arbitrilor
hotărăşte însă tribunalul despre care este vorba
în can. 1174, § 1, care, după ce i-a audiat pe arbitrii
recuzaţi şi pe părţi, va decide chestiunea prin decret;
dacă acceptă recuzarea, va numi alţi arbitri în locul lor,
exceptând cazul în care în compromis se prevede altfel.
Can.
1176 - § 1. Obligaţiile arbitrilor trebuie stabilite
în însuşi compromisul, precum şi cele ce privesc
păstrarea secretului.
§ 2. Exceptând
cazul în care părţile hotărăsc altfel, arbitrii
îşi aleg liber modul procedurii; acesta însă trebuie
să fie simplu şi termenii trebuie să fie scurţi,
respectând echitatea şi ţinând cont de legea
procesuală.
§ 3. Arbitrii sunt
lipsiţi de orice putere de constrângere; dacă necesitatea o
cere, aceştia trebuie să se adreseze tribunalului competent pentru
examinarea cauzei.
Can.
1177 - § 1. Cauzele incidentale, care eventual ar
apărea, le vor rezolva arbitrii înşişi, prin decret.
§ 2. Dacă,
însă, se ridică o chestiuni prejudiciară, pentru care nu
se poate compromisul arbitrar, arbitrii trebuie să suspende procesul
până când părţile nu vor obţine din partea
judecătorului şi nu vor notifica arbitrilor că sentinţa
asupra chestiunii a trecut în lucru judecat sau, dacă chestiunea
priveşte starea persoanelor, că sentinţa poate fi trimisă
spre executare.
Can.
1178 - Dacă părţile nu hotărăsc
altfel, sentinţa arbitrară trebuie dată în şase luni
socotite din ziua în care toţi arbitrii şi-au acceptat sarcina;
termenul poate fi amânat de către părţi.
Can.
1179 - § 1. Sentinţa arbitrară se dă cu
majoritate de voturi.
§ 2. Dacă
situaţia o permite, sentinţa arbitrară va fi redactată de
către arbitrii înşişi în felul sentinţelor
judecătoreşti şi semnate de către fiecare dintre arbitrii;
pentru validitatea sa însă, se cere şi este suficient să
fie semnată de majoritatea lor.
Can.
1180 - § 1. Exceptând cazul în care
sentinţa arbitrară este nulă din cauza unei vine grave a
arbitrilor, arbitrii au dreptul la recuperarea cheltuielilor lor; pentru acest
lucru pot cere cauţiunile potrivite.
§ 2. Este de dorit ca
arbitrii să-şi presteze gratuit opera; altfel, remunerarea lor
trebuie prevăzută chiar în compromisul făcut.
Can.
1181 - § 1. Textul integral al sentinţei arbitrare
trebuie depus în cincisprezece zile la cancelaria tribunalului eparhial,
unde sentinţa a fost dată; în decurs de cinci zile de la
depunerea ei, dacă nu se constată cu certitudine că sentinţa
arbitrală este afectată de nulitate, Vicarul judecătoresc va
emite, personal sau prin altcineva, un decret de confirmare ce trebuie
notificat imediat părţilor.
§ 2. Dacă Vicarul
judecătoresc refuză să emită acest decret, partea
interesată poate să se adreseze tribunalului de apel care va rezolva
chestiunea cât mai expeditiv; dacă, însă, Vicarul
judecătoresc tace timp de o lună, aceeaşi parte poate cere ca
acesta să-şi îndeplinească sarcina; dacă
însă, cu toate acestea, va tăcea după trecerea a cinci
zile, partea poate interpune recurs tribunalului de apel, care va defini
această chestiune cât mai expeditiv.
§ 3. Dacă se
constată cu certitudine că sentinţa arbitrară este
afectată de nulitate din cauza neglijenţei prescrierilor stabilite
pentru validitatea compromisului, Vicarul judecătoresc va declara
nulitatea şi o va notifica cât mai repede părţilor, fiind
înlăturat orice recurs împotriva acestei declaraţii.
§ 4. Sentinţa
arbitrară se transformă în lucru judecat imediat după
emiterea decretului de confirmare, rămânând neschimbat can.
1182.
Can.
1182 - § 1. Apelul împotriva sentinţei
arbitrare se admite numai dacă părţile au căzut de acord
în scris între ele că aceasta va fi supusă şi
acestui remediu; în acest caz apelul trebuie interpus în decurs de
zece zile de la comunicarea decretului de confirmare, în faţa
aceluiaşi judecător care a emis decretul; dacă, însă,
altcineva este judecătorul competent să primească apelul,
purcederea va fi făcută în faţa acestuia în decurs
de o lună.
§ 2. Sentinţa
arbitrară care admite apel, trece în lucru judecat, conform normei
can. 1322.
Can.
1183 - De cererea de nulitate împotriva unei
sentinţe arbitrare care a trecut în lucru judecat, de restituirea
integrală, dacă se constată în mod evident injustiţia
sentinţei însăşi, de opoziţia unui terţ, precum
şi de corectarea unei erori materiale ale sentinţei, se va ocupa
judecătorul care a emis decretul de confirmare, conform normei
obişnuite a dreptului.
Can.
1184 - § 1. Executarea sentinţei arbitrare poate fi
făcută în aceleaşi cazuri în care este admisă
executarea sentinţei judecătoreşti.
§ 2. Sentinţa
arbitrală trebuie mandată spre execuţie, personal sau prin
altul, Episcopului eparhial al eparhiei unde a fost emisă, exceptând
cazul în care părţile au desemnat alt executor.
|