Art. III
Despre contestarea litigiului

Can. 1195 - § 1. (= 1513) Contestarea litigiului are loc atunci când, printr-un decret al judecătorului, este definit obiectul controversei în baza cererii şi răspunsurilor părţilor.
         § 2. Întrebările şi răspunsurile părţilor exceptând cele din cererea de introducere a litigiului, pot fi formulate ori în răspunsul la citaţie ori în declaraţiile orale făcute în faţa judecătorului; în cazurile mai dificile, însă, părţile vor fi convocate de către judecător, pentru a se pune de acord în privinţa dubiului sau dubiilor, cărora li se va răspunde prin sentinţă.
         § 3. Decretul judecătorului va fi intimat părţilor; aceştia, dacă nu au consimţit deja, pot recurge la acelaşi judecător în decurs de zece zile, pentru ca decretul să fie schimbat; acest lucru trebuie însă hotărât cât mai expeditiv, printr-un decret al aceluiaşi judecător.

Can. 1196 - (= 1514) Obiectul controversei, odată definit, nu mai poate fi modificat în mod valid decât printr-un nou decret, dintr-un motiv grav, la cererea unei părţi şi după ce au fost audiate celelalte părţi şi au fost cântărite argumentele lor.

Can. 1197 - (= 1515) Fiind contestat litigiul, posesorul unui lucru străin încetează să mai fie în bună credinţă; de aceea, dacă este condamnat la restituirea lucrului, trebuie să restituie şi fructele, din ziua începerii contestării litigiului, şi să repare daunele.

Can. 1198 - (= 1516) Fiind contestat litigiul, judecătorul va stabili părţilor un timp corespunzător pentru propunerea şi completarea probelor.