Art.
IV
Despre suspendarea, perimarea şi renunţarea instanţei
litigiului
Can. 1199 - (= 1518) Dacă o parte
moare sau îşi schimbă starea, sau îi încetează
funcţia în virtutea căreia acţionează:
1° când cauza nu
este concluzionată încă, instanţa litigiului se
suspendă până când moştenitorul decedatului sau
succesorul, sau cel care este interesat, reia instanţa litigiului;
2° când cauza este
concluzionată, judecătorul trebuie să continue [instanţa],
după ce l-a citat pe procurator, dacă există, sau, dacă
lipseşte, pe moştenitorul sau pe succesorul decedatului.
Can.
1200 - § 1. (= 1519) Dacă încetează
sarcina tutorelui, a curatorului sau a procuratorului, ori a avocatului, care
sunt necesari conform normei can. 1139, instanţa litigiului se
suspendă interimar.
§ 2. Judecătorul va
numi cât mai repede posibil un alt tutore sau curator; poate de asemenea
constitui un procurator pentru litigiu sau un avocat, dacă partea a
neglijat să o facă, într-un termen scurt, stabilit de
judecătorul însuşi.
Can.
1201 - (= 1520) Dacă părţile nu pun nici o
acţiune procesuală în timp de şase luni, fără
să existe vreo piedică, instanţa litigiului este perimată.
Can.
1202 - (= 1521) Perimarea are efect prin dreptul
însuşi, şi împotriva tuturor, chiar şi a minorilor,
şi trebuie declarată chiar şi din oficiu,
rămânând neschimbat dreptul de a cere indemnitate contra
tutorilor, curatorilor, administratorilor, procuratorilor, care nu au dovedit
că sunt nevinovaţi.
Can.
1203 - (= 1522) Perimarea stinge actele procesului,
însă nu şi actele cauzei; mai mult, acestea îşi
păstrează valoarea chiar şi într-o altă
judecată, dacă cauza va fi interpusă între aceleaşi
persoane şi pentru acelaşi lucru; referitor însă la
străini, nu au altă putere decât documentele.
Can.
1204 - (= 1523) Cheltuielile unei judecăţi
perimate trebuie suportate de fiecare parte, în măsura în care
acestea le-au făcut.
Can.
1205 - § 1. (= 1524) În orice stare şi grad de
judecată reclamantul poate renunţa la instanţa litigiului; tot
astfel, atât reclamantul cât şi pârâtul pot
renunţa la actele procesului, fie la toate, fie numai la unele.
§ 2. Tutorii şi
administratorii persoanelor juridice, pentru a putea renunţa la
instanţa litigiului, au nevoie de sfatul sau
consimţământul celor cărora li se cere concursul pentru a
face actele ce depăşesc limitele administrării obişnuite.
§ 3. Pentru ca
renunţarea să fie valabilă, trebuie să fie făcută
în scris şi semnată de partea însăşi sau de
procuratorul ei, înzestrat însă cu un mandat special, şi
comunicată celeilalte părţi, acceptată de către
aceasta sau cel puţin neatacată şi admisă de
judecător.
Can.
1206 - (= 1525) Renunţarea admisă de judecător,
pentru actele la care s-a renunţat, produce acelaşi efect ca şi
perimarea instanţei litigiului şi obligă, de asemenea, pe cel
care renunţă să plătească cheltuielile actelor la care
a renunţat.
|