Art.
VII
Despre publicarea actelor, despre concluzia în cauză şi despre
discutarea cauzei
Can. 1281 - § 1. (= 1598) După
dobândirea probelor, judecătorul trebuie, printr-un decret, să permită
părţilor şi avocaţilor lor, sub pedeapsa
nulităţii, să vadă în cancelaria tribunalului actele
care încă nu le sunt cunoscute; ba chiar, dacă avocaţii o
cer, li se poate da o copie a actelor; în cauzele care privesc binele
public însă, pentru a evita pericole grave, judecătorul poate
decide ca un anumit act să nu fie arătat nimănui, totuşi
fiind atent ca dreptul de apărare să rămână integral.
§ 2. Pentru completarea
probelor, părţile pot propune judecătorului alte probe;
odată dobândite, dacă judecătorul consideră necesar,
din nou are loc decretul despre care se vorbeşte în § 1.
Can.
1282 - § 1. (= 1599) Fiind îndeplinite toate cele
referitoare la producerea probelor, se trece la concluzionarea cauzei.
§ 2. Această
concluzionare intervine de fiecare dată când ori părţile
declară că nu mai au nimic de adăugat, ori când timpul
util fixat de judecător pentru a propune probele a trecut, sau dacă
judecătorul a declarat cauza suficient de instruită.
§ 3. Despre
concluzionarea cauzei, în orice fel s-ar fi întâmplat,
judecătorul va emite un decret.
Can.
1283 - § 1. (= 1600) După concluzionarea cauzei,
judecătorul poate chema aceiaşi martori sau pe alţii, să
dispună alte probe care înainte nu au fost cerute, însă
numai:
1° în cauzele care
privesc doar un bun privat al părţilor, dacă toate
părţile consimt;
2° în celelalte
cazuri, după audierea părţilor şi dacă există un
motiv grav şi dacă este înlăturat orice pericol de
fraudă sau de corupţie;
3° în toate
cazurile, ori de câte ori este verosimil că, dacă nu se admite
o probă nouă, sentinţa este nedreaptă pentru motivele
enumerate în can. 1326, § 2, nn. 1-3.
§ 2. Judecătorul
poate însă ordona sau admite prezentarea unui document care,
fără vina celui interesat, nu a putut fi eventual prezentat în
prealabil.
§ 3. Noile probe vor fi
publicate, respectând can. 1281, § 1.
Can.
1284 - (= 1601) Odată făcută concluzionarea
cauzei, judecătorul va fixa un spaţiu de timp corespunzător,
pentru prezentarea apărărilor sau a observaţiilor.
Can.
1285 - § 1. (= 1602) Apărările şi
observaţiile vor fi date în scris, exceptând cazul în
care judecătorul, cu consimţământul părţilor,
consideră suficientă disputarea în şedinţa
tribunalului.
§ 2. Dacă
apărările cu principalele documente se vor tipări, se cere
licenţa prealabilă a judecătorului, rămânând
neschimbată obligaţia secretului, dacă există.
§ 3. Referitor la
extinderea apărărilor, la numărul exemplarelor şi la
celelalte detalii de acest fel, se vor respecta statutele tribunalului.
Can.
1286 - § 1. (= 1603) După schimbul reciproc de
apărări şi observaţii, este permis fiecărei
părţi să-şi prezinte răspunsul într-un timp
scurt, fixat de judecător.
§ 2. Acest drept le
revine părţilor o singură dată, exceptând cazul
în care judecătorul consideră că se acordă a doua oară,
pentru un motiv grav; atunci însă, concesia făcută unei
părţi se consideră dată şi celeilalte.
§ 3. Promotorul
dreptăţii şi apărătorul legăturii au dreptul de a
replica din nou la răspunsurile părţilor.
Can.
1287 - § 1. (= 1604) Sunt interzise cu
desăvârşire informaţiile date judecătorului de
către părţi, de către avocaţii lor sau chiar de
alţii, care ar rămâne în afara actelor cauzei.
§ 2. Dacă discutarea
cauzei a fost făcută în scris, judecătorul poate stabili
să aibă loc, în şedinţa tribunalului, o dispută
moderată orală pentru a clarifica unele chestiuni.
Can.
1288 - (= 1605) La disputa orală despre care vorbesc
can. 1285, § 1 şi 1287, § 2 va asista notarul pentru ca, dacă
judecătorul ordonă sau dacă o parte o cere şi
judecătorul consimte, să poată redacta imediat în scris
dezbaterile şi concluziile.
Can.
1289 - (= 1606) Dacă părţile au neglijat
să-şi pregătească apărarea în timpul util fixat
sau dacă se supun ştiinţei şi conştiinţei
judecătorului, judecătorul, dacă din acte şi din probe are
o viziune completă a cauzei, poate pronunţa imediat sentinţa,
după ce a cerut observaţiile promotorului dreptăţii şi
a apărătorului legăturii, dacă aceştia au intervenit
în judecată.
|