Art.
X
Despre obiectul judecat, despre restituirea integrală şi despre
opoziţia terţului
1°
Despre obiectul judecat
Can. 1322 - (= 1641)
Rămânând neschimbat can. 1324, este vorba despre obiect
judecat dacă:
1° între cele
două părţi a intervenit o sentinţă conformă
dublă, referitoare la aceeaşi cerere şi pentru acelaşi
motiv de cerere;
2° apelul contra
sentinţei nu a fost interpus în timp util;
3° în gradul de
apel instanţa litigiului s-a perimat sau s-a renunţat la aceasta;
4° s-a dat o
sentinţă definitivă la care nu se dă apel.
Can.
1323 - § 1. (cf 1642) Obiectul judecat este atât de
stabil prin drept încât nu poate fi atacat prin cerere de nulitate,
prin restituirea integrală sau prin opoziţia unui terţ.
§ 2. Obiectul judecat
constituie dreptul dintre părţi şi dă acţiunea de
[deja] judecat, precum şi excepţia obiectului judecat, pe care
judecătorul poate să o declare chiar din oficiu, pentru a
împiedica o nouă introducere a aceleaşi cauze.
Can.
1324 - (= 1643) Nu trec niciodată în obiect
judecat cauzele privind starea persoanelor, inclusiv cele privind separarea
soţilor.
Can.
1325 - § 1. (= 1644) Dacă a fost pronunţată
o sentinţă conformă dublă într-o cauză
referitoare la starea persoanelor, se poate apela oricând tribunalul de
apel, aducând noi şi mai grave probe sau argumente, într-un
termen anulator de treizeci de zile socotite din ziua în care a fost
propusă atacarea; apoi tribunalul de apel trebuie, prin decret, în
decurs de o lună de la prezentarea noilor probe şi argumente, să
stabilească dacă noua prezentare a cauzei trebuie admisă sau nu.
§ 2. Instanţa la
tribunalul superior, pentru a obţine o nouă prezentare a cauzei, nu
suspendă executarea sentinţei, exceptând cazul în care
dreptul comun dispune altfel, sau dacă tribunalul de apel, conform normei
can. 1337, § 3, ordonă suspendarea.
2°
Despre restituirea integrală
Can. 1326 - § 1. (= 1645)
Împotriva unei sentinţe care a trecut în obiect judecat,
dacă rezultă în mod manifestat injusteţea sa, se dă
restituirea integrală.
§ 2. Nu se consideră
însă că rezultă în mod manifestat injustiţia
decât dacă:
1° sentinţa este
bazată în aşa fel pe probe recunoscute ulterior ca false,
încât în lipsa acestora dispozitivul sentinţei nu poate
fi susţinut;
2° ulterior au fost
descoperite documente care dovedesc fără dubiu fapte noi şi cer
o decizie contrară;
3° sentinţa a fost
dată prin înşelăciunea unei părţi în dauna
celeilalte;
4° a fost neglijată
în mod evident prescrierea legii, care nu este pur procesuală;
5° sentinţa este
contrară unei decizii precedente care a trecut în obiect judecat.
Can.
1327 - § 1. (= 1646) Restituirea integrală pentru
motivele cuprinse în can. 1326, § 2, nr. 1-3, va fi cerută
judecătorului care a dat sentinţa, în decurs de trei luni de la
ziua în care acele motive au fost cunoscute.
§ 2. Restituirea
integrală pentru motivele expuse în can. 1326, § 2, nn. 4 şi 5,
va fi cerută tribunalului de apel în decurs de trei luni de la
intimarea sentinţei; dacă însă în cazul
prevăzut în can. 1326, § 2, n. 5, ştirea precedentei decizii
s-a luat la cunoştinţă mai târziu, termenul decurge din momentul
acestei luări la cunoştinţă.
§ 3. Termenii despre care
s-a vorbit mai sus nu decurg atâta timp cât partea lezată este
minoră.
Can.
1328 - § 1. (= 1647) Cererea de restituire integrală
suspendă executarea sentinţei care nu a început
încă.
§ 2. Totuşi,
dacă din indicii probabile se bănuieşte că cererea a fost
făcută pentru a întârzia executarea, judecătorul
poate decide ca sentinţa să fie executată, asigurând
însă celui care cere restituirea integrală o cauţiune
adecvată astfel încât să fie indemnizat dacă
restituirea integrală a fost acordată.
Can.
1329 - (= 1648) După concesionarea restituirii
integrale, judecătorul trebuie să se pronunţe asupra meritului
cauzei.
3°
Despre opoziţia terţului
Can. 1330 - Cel care se teme de lezarea
drepturilor sale în urma unei sentinţe definitive dată pentru
alţii, care poate fi trimisă spre executare, poate ataca această
sentinţă înainte de executarea sa.
Can.
1331 - § 1. Opoziţia terţului se poate face fie
cerând revizuirea sentinţei la tribunalul care a emis-o, fie
adresându-se tribunalului de apel.
§ 2. Dacă cererea
este admisă şi opozantul acţionează în gradul de
apel, este ţinut să respecte legile stabilite pentru apel; dacă
însă s-a adresat tribunalului care a emis sentinţa, se vor
respecta normele date pentru definirea în judecată a cauzelor
incidentale.
Can.
1332 - § 1. Opozantul, în toate cazurile, trebuie
să probeze că dreptul său este lezat în mod real sau
că va fi lezat.
§ 2. Lezarea
însă trebuie să izvorască din aceeaşi
sentinţă, ori de câte ori fie ea însăşi este
cauza lezării, fie, dacă se trimite spre executare, opozantul va fi
afectat de un prejudiciu grav.
Can.
1333 - Dacă opozantul a dovedit dreptul său,
sentinţa dată anterior trebuie refăcută de tribunal conform
cererii opozantului.
|