TITLUL XXVI
DESPRE UNELE PROCESE SPECIALE

CAPITOLUL I
DESPRE PROCESELE MATRIMONIALE

Art. I
Despre cauzele pentru declararea nulităţii matrimoniale

1° Despre forul competent

Can. 1357 - (cf 1671) Orice cauză matrimonială a unui botezat îi revine, de drept propriu, Bisericii.

Can. 1358 - (cf 1672) Rămânând neschimbate, acolo unde sunt în vigoare, Statutele personale ale cauzelor referitoare la efectele pur civile ale căsătoriei, dacă se tratează în mod principal, aparţin judecătorului civil, însă dacă sunt tratate în mod incidental şi accesoriu, pot fi examinate şi definite prin propria autoritate şi de către judecătorul bisericesc.

Can. 1359 - (= 1673) În cauzele despre nulitatea căsătoriei care nu sunt rezervate Scaunului Apostolic, sunt competenţi:
         1° tribunalul locului unde a fost celebrată căsătoria;
         2° tribunalul locului unde pârâtul îşi are domiciliul sau cvasi-domiciliul;
         3° tribunalul locului unde îşi are domiciliul reclamantul, dacă ambele părţi locuiesc pe teritoriul aceleiaşi naţiuni şi Vicarul judecătoresc al domiciliului pârâtului care, după ce l-a audiat, consimte;
         4° tribunalul locului unde trebuie strânse în fapt majoritatea probelor, dacă Vicarul judecătoresc al domiciliului pârâtului, după ce l-a audiat, consimte.

2° Dreptul de a ataca căsătoria

Can. 1360 - (= 1674) Sunt capabili de a ataca căsătoria:
         1° soţii;
         2° promotorul dreptăţii, dacă nulitatea a fost deja divulgată şi căsătoria nu poate sau nu este oportun să fie validată.

Can. 1361 - § 1. (= 1675) Căsătoria care nu a fost acuzată în timp ce ambii soţi erau vii, după moartea unuia sau a ambilor nu mai poate fi acuzată, exceptând cazul în care chestiunea validităţii este prejudiciată unei alte controverse ce trebuie rezolvată, fie în forul bisericesc, fie în forul civil.
         § 2. Dacă însă soţul moare în timpul desfăşurării cauzei, se va respecta can. 1199.

3° Despre obligaţiile judecătorilor şi a tribunalului

Can. 1362 - (= 1676) Judecătorul, înainte de a accepta cauza şi ori de câte ori întrezăreşte speranţa unei soluţii favorabile, va recurge la mijloace pastorale pentru a-i induce pe soţi, dacă este posibil, la validarea căsătoriei şi la restabilirea vieţii conjugale.

Can. 1363 - § 1. (= 1677) După ce a admis cererea de introducere a litigiului, preşedintele sau punătorul va purcede la comunicarea decretului de citaţie, conform normei can. 1191.
         § 2. După trecerea termenului de cincisprezece zile socotite de la intimare, preşedintele sau punătorul, exceptând cazul în care una dintre părţi a cerut o sesiune pentru contestarea litigiului, în termen de zece zile, va defini din oficiu, prin decret, formularea dubiului sau a dubiilor şi o va intima părţilor.
         § 3. Formularea dubiului nu va cere numai dacă rezultă validitatea căsătoriei în acest caz, ci va trebui să definească pentru care punct sau puncte este atacată validitatea căsătoriei.
         § 4. După zece zile socotite de la intimarea decretului, dacă părţile nu se opun cu nimic, preşedintele sau punătorul va decide printr-un nou decret instruirea cauzei.

4° Despre probe

Can. 1364 - § 1. (= 1678) Apărătorul legăturii, protectorii părţilor şi, dacă ia parte la judecată, promotorul dreptăţii, au dreptul:
         1° să fie prezenţi la interogarea părţilor, a martorilor şi a experţilor, rămânând neschimbat can. 1240;
         2° să vadă actele judiciare, chiar şi cele ce nu sunt încă publicate, şi să examineze documentele produse de părţi.
         § 2. Părţile nu pot asista la interogatoriul prevăzut la § 1, nr. 1.

Can. 1365 - (= 1679) Exceptând cazul în care există probe depline din altă parte, judecătorul, pentru a aprecia declaraţiile părţilor, despre care vorbeşte can. 1217, § 2, se va folosi, dacă este posibil, în afară de alte indicii şi proptele, de martori pentru a estima credibilitatea părţilor însăşi.

Can. 1366 - (= 1680) În cauzele despre impotenţă sau despre defectul de consimţământ din cauza unei boli mintale, judecătorul se va folosi de opera unuia sau a mai multor experţi, exceptând cazul în care apar din circumstanţe evident inutile; în celelalte cazuri se va respecta can. 1255.

Can. 1367 - (cf 1681) Dacă în instruirea cauzei rezultă un dubiu foarte probabil privind căsătoria ce nu a fost consumată, tribunalul poate suspenda, cu consimţământul părţilor, cauza despre nulitatea căsătoriei şi poate completa instruirea pentru a se obţine dezlegarea căsătoriei sacramentale neconsumate; apoi va trimite actele Scaunului Apostolic, împreună cu cererea de dezlegare, făcută de unul sau de ambii soţi, şi cu votul tribunalului şi a Episcopului eparhial.

5° Despre sentinţă şi despre apel

Can. 1368 - § 1. (= 1682) Sentinţa care pentru prima oară a declarat nulitatea căsătoriei va fi trimisă din oficiu tribunalului de apel, împreună cu apelurile, dacă sunt, şi cu celelalte acte judiciare, în decurs de douăzeci de zile de la intimarea sentinţei.
         § 2. Dacă sentinţa a fost pronunţată pentru nulitatea căsătoriei în primul grad de judecată, tribunalul de apel, după ce a cântărit observaţiile, dacă au fost, apărătorului legăturii şi de asemenea ale părţilor, fie va confirma imediat printr-un decret decizia, fie va admite cauza spre examinarea obişnuită celui de-al doilea grad de judecată.

Can. 1369 - (= 1683) Dacă în gradul de apel este invocat un nou punct de nulitate a căsătoriei, tribunalul poate să-l admită ca în primul grad de judecată, şi să-l judece.

Can. 1370 - § 1. (= 1684) După ce sentinţa care a declarat pentru prima dată nulitatea căsătoriei a fost confirmată în gradul de apel, fie prin decret, fie prin altă sentinţă, cei a căror căsătorie a fost declarată nulă pot celebra o nouă căsătorie imediat după ce le-a fost intimat decretul sau cealaltă sentinţă, exceptând cazul în care le este interzis de o interdicţie alăturată aceleiaşi sentinţe sau decret, sau stabilită de Ierarhul locului.
         § 2. Can. 1325 trebuie respectat chiar dacă sentinţa care a declarat nulitatea căsătoriei a fost confirmată nu printr-o nouă sentinţă, ci printr-un decret.

Can. 1371 - (= 1685) Îndată ce sentinţa a devenit executivă, Vicarul judiciar trebuie să o notifice Ierarhului locului unde a fost celebrată căsătoria; acest Ierarh trebuie apoi să vegheze ca declaraţia de nulitate a căsătoriei şi eventualele interdicţii stabilite să se înscrie cât mai repede în registrul căsătoriţilor şi a botezaţilor.

6° Despre procesul prin documente

Can. 1372 - § 1. (= 1686) După admiterea cererii, Vicarul judiciar sau judecătorul desemnat de către el, lăsând la o parte formalităţile procesului obişnuit, însă după ce a citat părţile şi cu intervenţia apărătorului legăturii, poate declara prin sentinţă nulitatea căsătoriei, dacă dintr-un document care nu este supus nici unei contestaţii sau excepţii rezultă cu siguranţă existenţa unui impediment dărâmător sau al defectului formei celebrării căsătoriei prescrise de drept, dacă în aceeaşi măsură este sigur că nu s-a dat dispensă, sau privitor la defectul validităţii mandatului procuratorului.
         § 2. Dacă însă este vorba de cel care trebuia să respecte forma prescrisă de drept pentru celebrarea căsătoriei, însă a încercat [să celebreze] căsătoria în faţa oficialului stării civile sau a ministrului necatolic, sunt suficiente investigaţiile prematrimoniale despre care se vorbeşte în can. 784 pentru dovedirea stării sale libere.

Can. 1373 - § 1. (= 1687) Împotriva sentinţei despre care se vorbeşte în can. 1372, § 1, apărătorul legăturii, dacă consideră în mod prudent că nu sunt certe, fie viciile, fie defectele dispensei, trebuie să facă apel la judecătorul tribunalului de gradul doi, căruia trebuie să i se transmită actele şi va fi, fără nici o îndoială, înştiinţat în scris că este vorba de un proces prin documente.
         § 2. Partea care se simte lezată are dreptul integral de a face apel.

Can. 1374 - (= 1688) Judecătorul tribunalului de gradul al doilea, cu intervenţia apărătorului legăturii şi după ce a audiat părţile, va decide dacă sentinţa va fi confirmată sau dacă mai degrabă va fi tratată conform procedurii obişnuite de drept; în acest caz o va trimite tribunalului de prim grad.

7° Despre normele generale

Can. 1375 - (= 1690) Cauzele pentru declararea nulităţii căsătoriei nu pot fi tratate prin judecata contencioasă sumară.

Can. 1376 - (= 1691) În celelalte ce ţin de procedură se vor aplica, dacă natura lucrului nu se opune, canoanele privind judecăţile în general şi judecata contencioasă obişnuită, respectând normele speciale pentru cauzele care privesc binele public.

Can. 1377 - (= 1689) În sentinţă, părţile vor fi admonestate asupra obligaţiilor morale şi chiar civile, la care eventual sunt obligate una faţă de alta şi faţă de copii, pentru asigurarea întreţinerii şi educaţiei pe care o datorează.