Art. III
Despre procesul morţii presupuse a soţului

Can. 1383 - § 1. (= 1707 § 1) Ori de câte ori moartea unui soţ nu poate fi probată printr-un document autentic, bisericesc sau civil, celălalt soţ nu va fi considerat liber de legătura matrimonială, decât după declararea morţii presupuse făcută de către Episcopul eparhial.
         § 2. Această declaraţie o poate pronunţa Episcopul eparhial numai dacă, după ce a făcut cercetările potrivite, a obţinut certitudinea morală a decesului soţului din depoziţiile martorilor, din faimă sau din indicii; simpla absenţă a soţului, chiar dacă de lungă durată, nu este suficientă.
         § 3. În cazurile incerte şi complexe, Episcopul eparhial care îşi exercită puterea în limitele teritoriului Bisericii patriarhale îl va consulta pe Patriarh; ceilalţi Episcopi eparhiali vor consulta însă Scaunul Apostolic.
         § 4. În procesul presupunerii morţii soţului se cere intervenţia promotorului dreptăţii, nu însă şi a apărătorului legăturii.