Art.
I
Despre modul de procedare în îndepărtarea parohilor
Can. 1389 - (= 1740) Dacă
ministerul unui paroh dintr-o cauză oarecare, chiar şi fără
vina sa gravă, a devenit dăunător sau cel puţin ineficace,
parohul poate fi îndepărtat din parohie de către Episcopul
eparhial.
Can.
1390 - (1741) Cauzele pentru care un paroh poate fi
înlăturat în mod legitim din parohia sa, sunt mai ales următoarele:
1° un mod de
acţionare care aduce un grav detriment sau perturbare comuniunii
bisericeşti;
2° incompetenţa sau
infirmitatea permanentă intelectuală sau corporală, care face ca
parohul să nu fie în stare să-şi îndeplinească
mod util sarcinile sale;
3° pierderea
reputaţiei din partea parohialilor cinstiţi şi serioşi, sau
aversiunea faţă de paroh care se prevede că nu va înceta
curând;
4° o gravă
neglijenţă sau violare a obligaţiilor parohului care
persistă şi după admonestare;
5° o proastă
administrare a lucrurilor temporare cu daună gravă Bisericii, de
fiecare dată când nu se poate aplica un alt remediu acestui
rău.
Can.
1391 - § 1. (= 1742) Dacă în urma instruirii făcute
se constată că există o cauză pentru
îndepărtare, Episcopul eparhial va discuta situaţia cu doi
parohi aleşi din grupul de parohi pe care consiliul preoţesc l-a ales
în mod stabil pentru acest scop, la propunerea Episcopului eparhial;
dacă din acestea el consideră necesară îndepărtarea,
îi va sugera părinteşte parohului să-şi prezinte
renunţarea în termen de cincisprezece zile, indicându-i pentru
validitate cauza şi argumentele.
§ 2. Parohul care este
membru al unui institut călugăresc sau al unei societăţi de
viaţă comună după model călugăresc, poate fi
înlăturat fie din voinţa Episcopului eparhial, după ce l-a
înştiinţat pe Superiorul major, fie din cea a Superiorului
major, după ce l-a înştiinţat pe Episcopul eparhial,
fără cererea consimţământului altcuiva.
Can.
1392 - (= 1743) Renunţarea poate fi făcută
de către paroh şi sub condiţie, dacă aceasta poate fi
acceptată legitim de către Episcopul eparhial şi va fi
acceptată în realitate.
Can.
1393 - § 1. (= 1744) Dacă parohul nu a răspuns
în termenul prestabilit, Episcopul va reînnoi invitaţia,
prelungind timpul util pentru răspuns.
§ 2. Dacă
Episcopului eparhial îi rezultă că parohul a primit cea de-a
doua invitaţie însă nu a răspuns, chiar dacă nu era
în nici un fel împiedicat, sau dacă parohul refuză
să renunţe fără motive, Episcopul eparhial va emite
decretul de îndepărtare.
Can.
1394 - (= 1745) Dacă însă parohul
contestă motivul invocat şi argumentele acestuia, prezentând
motivele care i se par insuficiente, Episcopul eparhial, pentru a acţiona
valid:
1° îl va invita pe
acesta, după examinarea actelor, să-şi adune atacurile de dat
într-o relatare scrisă, ba chiar îl va invita să prezinte
probele contrare, dacă are vreuna;
2° apoi, după ce a
completat instruirea, dacă este necesar, va examina cazul
împreună cu cei doi parohi despre care se vorbeşte în
can. 1391, § 1, exceptând cazul în care trebuie desemnaţi
alţii din cauza imposibilităţii acelora;
3° va decide, în
fine, dacă parohul este de înlăturat sau nu, şi imediat va
emite un decret în acest sens.
Can.
1395 - (= 1746) Episcopul eparhial se va îngriji
să-i confere altă funcţie parohului ce a fost
îndepărtat, dacă este apt pentru aceasta, sau să-i asigure
o pensie, în funcţie de caz şi dacă
împrejurările o permit.
Can.
1396 - § 1. (= 1747) Parohul îndepărtat trebuie
să se abţină de la exercitarea funcţiei de paroh, să
elibereze cât mai repede casa parohială şi să predea tot
ceea ce ţine de parohie celui căruia Episcopul eparhial i-a
încredinţat parohia.
§ 2. Dacă
însă este vorba de un bolnav care nu poate fi transferat
fără inconveniente din casa parohială în alt loc,
Episcopul eparhial îl va lăsa să folosească, chiar
în exclusivitate, casa parohială atâta vreme cât va fi
necesar.
§ 3. Atâta vreme
cât recursul împotriva decretului de îndepărtare este
în curs de desfăşurare, Episcopul eparhial nu poate numi un nou
paroh, ci va prevedea la grija interimară parohiei printr-un administrator
parohial.
|