TITLUL
XXVIII
DESPRE PROCEDURA APLICĂRII PEDEPSEI
CAPITOLUL
I
DESPRE JUDECATA PENALĂ
Art.
I
Despre investigaţia prealabilă
Can. 1468 - § 1. (= 1717) Ori de
câte ori un Ierarh primeşte o ştire cel puţin
probabilă despre un delict, va investiga cu prudenţă, personal
sau printr-o persoană potrivită, privitor la fapte şi la
circumstanţe, exceptând cazul în care această
investigaţie îi rezultă total de prisos.
§ 2. Se va avea
grijă ca prin această investigaţie să nu se compromită
buna reputaţie a cuiva.
§ 3. Cel care
desfăşoară investigaţia are aceleaşi puteri şi
obligaţii ca şi audiatorul în proces; dacă apoi se
promovează judecata penală, aceeaşi persoană nu poate
acţiona ca judecător în proces.
Can.
1469 - § 1. (= 1718) Rămânând neschimbate
cann. 1403 şi 1411, dacă investigaţia se consideră suficient
de instruită, Ierarhul va decide dacă trebuie promovată
procedura aplicării pedepsei, iar dacă decide afirmativ, [va decide
şi] dacă trebuie să se acţioneze prin judecata penală
sau prin decret extrajudiciar.
§ 2. Ierarhul
îşi va revoca sau îşi va schimba decizia ori de
câte ori, din fapte sau circumstanţe noi, consideră că
trebuie să decidă altfel.
§ 3. Înainte de a
hotărî ceva în cauză, Ierarhul îl va audia pe cel
acuzat de delict şi pe promotorul dreptăţii precum şi,
după judecata sa prudentă, pe doi judecători sau pe alţi
experţi în drept; de asemenea, Ierarhul va mai cumpăni,
în scopul evitării judecăţilor inutile, cu
consimţământul părţilor, ca ori el însuşi
ori cel ce a efectuat investigaţia să pună capăt chestiunii
privitoare la daune, conform binelui şi a echităţii.
Can.
1470 - (= 1719) Actele investigaţiei şi
decretele Ierarhului prin care se începe sau se închide
investigaţia şi toate cele premergătoare investigaţiei,
dacă nu sunt necesare la procedura pentru aplicarea pedepsei, vor fi
păstrate în arhiva secretă a curiei.
|