Art.
II
Despre desfăşurarea judecăţii penale
Can. 1471 - § 1. (= 1728)
Rămânând neschimbate canoanele acestui titlu, în
judecata penală trebuie aplicate, dacă nu se opune natura lucrului,
canoanele despre judecăţi în general şi cele privind
judecata contencioasă ordinară, precum şi normele speciale
pentru cauzele care privesc binele public, însă nu şi canoanele
privitoare la judecata contencioasă sumară.
§ 2. Acuzatul nu este
obligat să-şi recunoască delictul, nici nu i se poate impune
prestarea jurământului.
Can.
1472 - § 1. (= 1721) Dacă Ierarhul a decretat să
înceapă judecata penală, va da actele investigaţiei
promotorului dreptăţii, care va prezenta judecătorului cererea
de acuzare conform normei cann. 1185 şi 1187.
§ 2. În faţa
tribunalului de grad superior, rolul părţii reclamante îl
desfăşoară promotorul dreptăţii, constituit pe
lângă acel tribunal.
Can.
1473 - (= 1722) În scopul prevenirii scandalului,
pentru protejarea libertăţii martorilor şi pentru tutelarea
bunului mers al judecăţii, Ierarhul, în orice stare şi
grad al judecăţii penale, după ce l-a audiat pe promotorul
dreptăţii şi după ce l-a citat pe acuzatul
însuşi, poate să-i interzică acuzatului exercitarea
hirotonirii sacre, a funcţiei, a ministeriului sau a altei alte sarcini,
să-i impună sau să-i interzică locuirea într-un
anumit loc sau teritoriu, sau să-i interzică chiar şi primirea
publică a Divinei Euharistii; toate acestea vor fi revocate după
încetarea cauzei şi iau sfârşit când încetează
judecata penală, prin dreptul însuşi.
Can.
1474 - (= 1723 §§ 1-2) Judecătorul, citându-l
pe acuzat, trebuie să-l invite să-şi aleagă un avocat
într-un timp determinat; după trecerea inutilă [a timpului]
judecătorul însuşi îi va numi acuzatului un avocat din
oficiu, care va rămâne atâta timp în sarcină
până când acuzatul îşi va constitui un avocat.
Can.
1475 - § 1. (= 1724) În orice grad al
judecăţii, renunţarea la instanţa litigiului se poate face
de către promotorul dreptăţii, cu mandatul sau cu consimţământul
Ierarhului din a cărui deliberare s-a promovat judecata.
§ 2. Renunţarea,
pentru a fi validă, trebuie să fie acceptată de acuzat,
exceptând cazul în care acesta a fost declarat absent de la
judecată.
Can.
1476 - (cf 1725) Pe lângă apărările
şi observaţiile care au fost date în scris, dacă au fost,
discutarea cauzei trebuie să fie verbală.
Can.
1477 - § 1. (cf 1663 § 2) La discuţie asistă
promotorul dreptăţii, acuzatul şi avocatul său, partea
lezată despre care vorbeşte can. 1483, § 1 şi avocatul ei.
§ 2. Tribunalul este cel
care îi va convoca la discuţie pe experţii care au prestat
opera pentru cauză, ca să-şi poată explica expertizele lor.
Can.
1478 - (= 1725) În discutarea cauzei acuzatul are
întotdeauna dreptul, fie el însuşi, fie avocatul său,
să aibă ultimul cuvânt.
Can.
1479 - § 1. (cf 1667) După încheierea discuţiei tribunalul va da sentinţa.
§ 2. (cf 1668 a)
Dacă din discuţie a apărut necesitatea adunării de noi
probe, tribunalul, după ce a amânat definirea cauzei, va aduna noi
probe.
Can.
1480 - (cf 1668 b) Dispozitivul sentinţei trebuie publicat
imediat, exceptând cazul în care tribunalul a hotărât
pentru o cauză gravă că decizia trebuie păstrată
secretă până la intimarea formală a sentinţei, care
nu poate fi amânată mai mult de o lună, socotită din ziua
definirii cauzei penale.
Can.
1481 - § 1. (= 1727) Vinovatul poate interpune apel, chiar
dacă judecătorul l-a eliberat doar pentru că pedeapsa era
facultativă sau pentru că judecătorul s-a folosit de puterea
despre care se vorbeşte în cann. 1409, § 1 şi 1415.
§ 2. Promotorul
dreptăţii poate [interpune] apel dacă consideră că nu
s-a prevăzut îndeajuns la repararea scandalului sau restabilirea
justiţiei.
Can.
1482 - (= 1726) În orice stare şi grad al
judecăţii penale, dacă se constată în mod evident
că delictul nu a fost comis de acuzat, judecătorul trebuie să
declare aceasta prin sentinţă şi să-l absolve pe acuzat,
chiar dacă în acelaşi timp se constată că
acţiunea penală s-a stins.
|