CAPITOLUL
III
DESPRE ACTELE ADMINISTRATIVE
Can. 1510 - § 1. (cf 35) Actele
administrative pot fi puse de către cei ce deţin puterea
executivă de conducere, în limitele competenţei lor, precum
şi de către cei cărora li se cuvine această putere în
mod explicit sau implicit, fie prin dreptul însuşi, fie în
virtutea unei delegaţii legitime.
§ 2. Actele
administrative sunt mai ales:
1° (cf 48) decretele prin
care se dă o decizie pentru un caz special sau prin care are loc
prevederea canonică;
2° (cf 49) preceptele
singulare, prin care se impune în mod direct şi legitim unei
persoane sau unor persoane determinate să facă sau să omită
ceva, mai ales în vederea urgentării respectării legii;
3° (cf 59) rescriptele,
prin care se acordă un privilegiu, o dispensă, o permisiune, sau o
altă graţie.
Can.
1511 - (cf 54 § 1) Actul administrativ are efect din
momentul în care este intimat sau, în cazul rescriptelor, din
momentul în care este dată scrisoarea; în schimb, dacă
aplicarea unui act administrativ se încredinţează unui
executor, are efect din momentul executării.
Can.
1512 - § 1. (36 § 1-2) Actul administrativ trebuie
înţeles conform sensului propriu al cuvintelor şi conform
uzului vorbirii comune şi nu trebuie extins la alte cazuri pe
lângă cele exprese.
§ 2. (36 § 1 b) În
cazul dubiilor, actul administrativ care se referă la litigii, la
ameninţarea sau aplicarea unor pedepse, care restrâng drepturile
unei persoane, care lezează drepturile câştigate de alţii
sau este contrar unei legi ce avantajează pe privaţi [=persoane particulare],
se interpretează în mod strict; altfel în sens larg.
§ 3. (= 77 b) În
cazul privilegiilor trebuie folosită întotdeauna acea interpretare
care să-i permită celui căruia i s-a acordat privilegiul să
obţină în mod real o graţie oarecare.
§ 4. (= 92) Nu numai
dispensa, ci însăşi puterea de a dispensa, acordată pentru
un anumit caz, este supusă interpretării stricte.
Can.
1513 - § 1. (cf 73) Printr-o lege contrară nici un
act administrativ nu se revocă, exceptând cazul în care se
prevede altfel în legea însăşi, sau dacă legea a
fost emisă de autoritatea superioară a celui care a emis actul
administrativ.
§ 2. (cf 81) Actul
administrativ nu încetează odată cu încetarea dreptului
celui care l-a emis, exceptând cazul în care este prevăzut expres
altfel.
§ 3. (= 47) Revocarea
unui act administrativ printr-un alt act administrativ al autorităţii
competente obţine efectul doar din momentul intimării persoanei
pentru care a fost dat.
§ 4. (93) Dispensa care
are o trăsătură succesivă încetează şi cu
încetarea sigură şi totală a cauzei iniţiale.
§ 5. (58 § 1) Decretul
sau preceptul singular încetează să mai aibă putere
şi dacă încetează legea pentru care executare a fost
dată; un precept singular încetează de asemenea odată cu
încetarea dreptului celui care a prescris, exceptând cazul în
care a fost impus printr-un document legitim.
Can.
1514 - (= 37) Actul administrativ care priveşte forul
extern, rămânând neschimbate cann. 1520, § 2 şi 1527,
trebuie consemnat în scris; tot astfel şi actul executării
sale, dacă se face sub formă de încredinţare.
Can.
1515 - (= 38) Actul administrativ, chiar dacă este
vorba de un rescript dat din proprie iniţiativă, este lipsit de efect
ori de câte ori lezează drepturile câştigate ale altora,
sau este contrar legii sau obiceiului legitim, exceptând cazul în
care autoritatea competentă a adăugat în mod expres o
clauză derogatorie.
Can.
1516 - (cf 39) Condiţiile în actele
administrative se consideră adăugate pentru validitate doar ori de
câte ori sunt exprimate prin particulele: si, nisi, dummodo, sau prin
intermediul unei alte expresii, cu aceeaşi semnificaţie în
limba naţională.
|