CAPITOLUL
II
DESPRE CALCULAREA TIMPULUI
Can. 1543 - (= 200) Dacă dreptul
nu prevede altfel, în mod expres, timpul se calculează conform
canoanelor care urmează.
Can.
1544 - § 1. (= 201) Prin timp continuu se
înţelege [timpul] care nu suferă nici o întrerupere.
§ 2. Prin timp util se
înţelege [timpul] care, pentru cel care îşi exercită
sau îşi urmăreşte dreptul său, nu trece pentru cel
care îl ignoră sau pentru cel care nu poate acţiona.
Can.
1545 - § 1. (cf 202) În drept, prin zi se
înţelege un interval care constă în 24 de ore calculate
continuu, şi începe la miezul nopţii; prin
săptămână, un interval de 7 zile; prin lună, un
interval de 30 de zile; prin an, un interval de 365 de zile, exceptând
cazul în care se spune că luna şi anul trebuie
înţelese aşa cum sunt în calendar.
§ 2. Dacă timpul
este continuu, luna şi anul trebuie înţelese aşa cum sunt
în calendar.
Can.
1546 - § 1. (= 203) Ziua de la care începe calculul
nu se socoteşte în termen, exceptând cazul în care
începutul acestuia coincide cu începutul zilei, sau este
prevăzut altfel în mod expres de drept.
§ 2. Ziua spre care se
îndreaptă calculul se socoteşte în termen, care,
dacă timpul constă din una sau mai multe luni sau ani, din una sau
mai multe săptămâni, ia sfârşit cu trecerea ultimei
zile cu acelaşi număr, sau dacă luna nu are zi cu acelaşi
număr, odată cu trecerea ultimei zile a lunii.
|