CAPITOLUL
II
DESPRE PĂSTRAREA RITURILOR
Can. 39 - Riturile Bisericilor
orientale, ca patrimoniu al Bisericii universale a lui Hristos în care
străluceşte tradiţia care derivă de la Apostoli, prin
intermediul Părinţilor şi care afirmă divina unitate
în varietate a credinţei catolice, trebuie să fie respectate
şi promovate cu religiozitate.
Can.
40 - § 1. Ierarhii care prezidează Bisericile sui
iuris şi toţi ceilalţi Ierarhi trebuie să se
îngrijească cu maxima sârguinţă de păstrarea fidelă
şi de respectarea exactă a ritului propriu şi să nu
admită schimbări în acesta decât din motive de progres
organic al acestuia, ţinând seama de bunăvoinţa
reciprocă şi de unitatea creştinilor.
§ 2. Toţi
ceilalţi clerici şi membri ai institutelor de viaţă
consacrată sunt obligaţi să respecte cu fidelitate ritul propriu
şi să dobândească o mai bună cunoaştere şi
o respectare tot mai perfectă a acestuia.
§ 3. Chiar şi
ceilalţi credincioşi creştini trebuie să se
îngrijească de cunoaşterea şi preţuirea propriului
rit şi sunt obligaţi să îl respecte oriunde, cu
excepţia cazul în care ceva este exclus de drept.
Can.
41 - Credincioşii creştini ai oricărei
Biserici sui iuris, chiar şi cei ai Bisericii latine, care prin
funcţie, minister sau însărcinare au relaţii frecvente cu
credincioşii creştini ai unei alte Biserici sui iuris, trebuie
să fie pregătiţi cu grijă în ceea ce priveşte
cunoaşterea şi cultivarea ritului acelei Biserici, în raport cu
importanţa funcţiei, a ministerului sau a
însărcinării de îndeplinit.
|