CAPITOLUL
II
DESPRE COLEGIUL EPISCOPILOR
Can.
49 - (= 336) Colegiul Episcopilor, al cărui cap este
Pontiful Roman şi ale cărui membre sunt Episcopii în virtutea
hirotonirii sacramentale şi prin comuniunea ierarhică dintre Capul
Colegiului şi membre, şi în care corpul apostolic persistă
în mod continuu, împreună cu capul său şi
niciodată fără acesta, este de asemenea subiect de putere
supremă şi deplină asupra Bisericii universale.
Can.
50 - § 1. (= 337) Colegiul Episcopilor îşi
exercită în mod solemn puterea asupra Bisericii universale în
Conciliul Ecumenic.
§ 2. Colegiul Episcopilor
îşi exercită aceeaşi putere prin intermediul acţiunii
unite a Episcopilor răspândiţi în lume, dacă aceasta
este stabilită ca atare sau primită în mod liber de Pontiful
Roman, astfel încât să devină un adevărat act
colegial.
§ 3. Este de
competenţa Pontifului Roman ca, în funcţie de
necesităţile Bisericii, să aleagă şi să promoveze
modurile prin care Colegiul Episcopilor îşi exercită în
mod colegial funcţia asupra Bisericii universale.
Can.
51 - § 1. (= 338) Este doar de competenţa Pontifului
Roman să convoace Conciliul Ecumenic, să-l prezideze personal sau
prin alţii, precum şi să transfere Conciliul, să-l suspende
sau să-l dizolve şi să-i aprobe decretele.
§ 2. Este de
competenţa aceluiaşi Pontif Roman să determine problemele ce vor
fi tratate în Conciliul Ecumenic şi să constituie regulamentul
ce va fi respectat în acelaşi Conciliu; Părinţii
Conciliului Ecumenic pot adăuga la temele propuse de Pontiful Roman
şi altele care vor fi supuse aprobării aceluiaşi Pontif Roman.
Can.
52 - § 1. (= 339) Au dreptul şi obligaţia de a
participa cu vot deliberativ la Conciliul Ecumenic toţi Episcopii membri
ai Colegiului Episcopilor.
§ 2. La Conciliul
Ecumenic mai pot fi chemaţi de către autoritatea supremă a
Bisericii şi alte persoane care nu sunt învestite cu demnitatea
episcopală; aceeaşi autoritate supremă este competentă
în determinarea rolului lor în Conciliu.
Can.
53 - (340) Dacă se întâmplă ca
Scaunul Apostolic să devină vacant în timpul
desfăşurării Conciliului Ecumenic, acesta este întrerupt
prin dreptul însuşi, până când noul Pontif Roman va
dispune continuarea sau dizolvarea lui.
Can.
54 - § 1. (341 § 1) Decretele Conciliului Ecumenic nu au
puterea de a obliga dacă nu au fost aprobate de Pontiful Roman
împreună cu Părinţii Conciliului, confirmate şi
promulgate prin ordonanţa acestuia.
§ 2. Au nevoie de
această confirmare şi promulgare pentru a avea puterea de a obliga
şi decretele pe care le emite Colegiul Episcopilor atunci când face
o acţiune într-adevăr colegială după un alt mod
indicat sau primit în mod liber de Pontiful Roman.
|