TITLUL
IV
DESPRE BISERICILE PATRIARHALE
Can. 55 - Conform celei mai vechi
tradiţii a Bisericii, deja recunoscută de către primele Concilii
Ecumenice, în Biserică rămâne în vigoare
instituţia patriarhală; de aceea Patriarhii Bisericilor orientale,
care prezidează fiecare în parte Biserica patriarhală ca
părinte şi cap, trebuie trataţi cu o onoare deosebită.
Can.
56 - Patriarhul este un Episcop căruia îi
revine puterea peste toţi Episcopii şi Mitropoliţii, precum
şi peste credincioşii creştini ai Bisericii pe care o
prezidează, conform normei dreptului aprobat de autoritatea supremă a
Bisericii.
Can.
57 - § 1. Întemeierea, reînfiinţarea,
transferarea şi suprimarea Bisericilor patriarhale sunt rezervate
autorităţii supreme a Bisericii.
§ 2. Numai autoritatea
supremă a Bisericii poate schimba titlul recunoscut sau concesionat
în mod legitim fiecărei Biserici patriarhale.
§ 3. Biserica
patriarhală trebuie să aibă, în limitele propriului
teritoriu, acelaşi sediu cu reşedinţa Patriarhului, dacă
este posibil în oraşul principal al cărui titlu îl
deţine Patriarhul; acest sediu nu poate fi transferat decât din
motive foarte grave, cu consimţământul Sinodului Episcopilor
Bisericii patriarhale şi cu aprobarea Pontifului Roman.
Can.
58 - Patriarhii Bisericilor orientale au întâietate
în toată lumea peste toţi Episcopii de orice grad,
respectând însă normele speciale de precedenţă
stabilite de Pontiful Roman.
Can.
59 - § 1. Patriarhii Bisericilor orientale, chiar
dacă în timp urmează unii altora, sunt egali în
demnitatea patriarhală, rămânând neschimbată
între ei precedenţa de onoare.
§ 2. Ordinea
precedenţei Sediilor patriarhale ale Bisericilor orientale este: primul
loc îl deţine Sediul Constantinopolitan, după care cel
Alexandrin, apoi cel Antiohian şi în final cel Ierusalimitan.
§ 3.
Întâietatea între toţi Patriarhii Bisericilor orientale
este orânduită după vechimea Sediului patriarhal.
§ 4. Între
Patriarhii Bisericilor orientale care au unul şi acelaşi titlu, dar
care prezidează Biserici patriarhale diferite, are întâietate
cel care a fost promovat primul la demnitatea patriarhală.
Can.
60 - § 1. Patriarhul, în bisericile care sunt
destinate credincioşilor creştini ai Bisericii pe care o
prezidează şi în celebrările liturgice ale aceleiaşi
Biserici, are precedenţa asupra tuturor celorlalţi Patriarhi, chiar
dacă sunt de grad mai înalt prin titlul de Sediu sau dacă au
fost promovaţi mai devreme.
§ 2. Patriarhul, care
deţine în prezent puterea patriarhală, are
întâietate faţă de cei care încă
păstrează titlul unui Sediu patriarhal avut înainte.
Can.
61 - Patriarhul poate avea un procurator pe
lângă Scaunul Apostolic, numit de el însuşi cu aprobarea
dată în prealabil către Pontiful Roman.
Can.
62 - Patriarhul care a renunţat la funcţia sa
îşi păstrează titlul şi onorurile, mai ales în
celebrările liturgice; are şi dreptul să i se repartizeze o
locuinţă demnă, cu consimţământul său,
şi de asemenea să i se asigure mijloacele necesare existenţei
sale din bunurile Bisericii patriarhale, pentru a trăi decent,
corespunzător propriului titlu, rămânând neschimbat can.
60 § 2, cu privire la precedenţă.
|