CAPITOLUL II
DESPRE DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PATRIARHILOR

Can. 78 - § 1. Puterea deţinută de Patriarh, după norma canoanelor şi a obiceiurilor legitime, peste Episcopi şi peste toţi ceilalţi credincioşi creştini ai Bisericii pe care o prezidează, este ordinară şi proprie; este însă atât de personală încât nu poate constitui un Vicar pentru întreaga Biserică patriarhală, şi nici delega puterea sa altuia pentru totalitatea cazurilor.
         § 2. Puterea Patriarhului poate fi exercitată în mod valid numai în limitele teritoriului Bisericii patriarhale, cu excepţia cazului în care rezultă altfel din natura lucrurilor ori din dreptul comun sau particular aprobat de Pontiful Roman.

Can. 79 - În toate celelalte treburi juridice ale Bisericii patriarhale, Patriarhul însuşi o reprezintă.

Can. 80 - Patriarhul este cel care:
         1° exercită drepturile Mitropolitului şi îndeplineşte obligaţiile în toate locurile unde nu sunt constituite provincii;
         2° suplineşte neglijenţa Mitropoliţilor, conform normei dreptului;
         3° atunci când scaunul sediului mitropolitan este vacant, exercită drepturile şi îndeplineşte îndatoririle Mitropolitului în toată provincia;
         4° îl admonestează pe Mitropolitul care nu şi-a numit economul după norma can. 262, § 1; fiind făcută inutil admonestarea, numeşte el însuşi economul.

Can. 81 - Actele Pontifului Roman privitoare la Biserica patriarhală vor fi notificate Episcopilor eparhiali şi celorlalţi [destinatari] de către Patriarh, exceptând cazul în care Scaunul Apostolic prevede direct la acest caz.

Can. 82 - § 1. Patriarhul prin dreptul propriu poate:
         1° emite decrete, în limitele competenţei sale, prin care sunt determinate cu mai mare precizie modalităţile de aplicare a legii sau prin care se urgentează respectarea legilor;
         2° emite instrucţiuni credincioşilor creştini din toată Biserica pe care o prezidează, expunând doctrina sănătoasă, cultivând pietatea, corectând abuzurile, aprobând şi încurajând practicile care favorizează binele spiritual al credincioşilor creştini;
         3° trimite scrisori enciclice întregii Biserici pe care o prezidează, despre problemele cu privire la propria Biserică şi propriul rit.
         § 2. Patriarhul poate ordona Episcopilor şi celorlalţi clerici precum şi membrilor institutelor de viaţă consacrată, întregii Biserici pe care o prezidează, să fie citite în public şi expuse în propriile biserici sau case, instrucţiunile precum şi scrisorile enciclice.
         § 3. Patriarhul nu va omite să audieze Sinodul permanent sau Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale ori adunarea patriarhală, cu privire la întreaga Biserică pe care o prezidează sau la treburile cele mai importante.

Can. 83 - § 1. Neschimbat fiind dreptul şi obligaţia Episcopului eparhial de a vizita canonic propria eparhie, Patriarhul are dreptul şi obligaţia de a face vizita pastorală în aceeaşi eparhie la timpurile stabilite de dreptul particular.
         § 2. Patriarhul poate vizita, pentru o cauză gravă şi cu consimţământul Sinodului permanent, o oarecare biserică, localitate ori eparhie, personal sau printr-un alt Episcop şi, în timpul acestei vizite, poate îndeplini tot ceea ce este de competenţa Episcopului eparhial în vizita canonică.

Can. 84 - § 1. Patriarhul va avea cea mai mare grijă pentru ca, atât el cât şi Episcopii eparhiali ai Bisericii pe care o prezidează, împreunându-şi părerile, mai ales în adunările prevăzute de drept, cu Patriarhii şi Episcopii eparhiali ai altor Biserici sui iuris care îşi exercită puterea în acelaşi teritoriu, să promoveze unitatea de acţiune între ei şi cu toţi ceilalţi credincioşi creştini ai oricărei Biserici sui iuris şi, unindu-şi forţele, să ajute operele comune, care au ca scop promovarea binelui religios cât mai accesibil, să apere mai eficient disciplina ecleziastică, precum şi să favorizeze unitatea concordă a tuturor credincioşilor creştini.
         § 2. De asemenea, Patriarhul va încuraja întâlniri frecvente între Ierarhi şi toţi ceilalţi credincioşi creştini, [întâlniri] pe care, după prudenţa sa, socoteşte de cuviinţă să le convoace pentru chestiuni pastorale şi alte treburi care privesc întreaga Biserică pe care o prezidează, sau care privesc o oarecare provincie sau regiune.

Can. 85 - § 1. Patriarhul, pentru o cauză gravă, cu consimţământul Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale şi după consultarea Scaunului Apostolic, poate întemeia, circumscrie diferit, uni, diviza, suprima provincii şi eparhii, schimba gradul ierarhic şi transfera sediul eparhial.
         § 2. Este de competenţa Patriarhului, cu consimţământul Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale:
         1° să dea Episcopului eparhial un Episcop coadjutor sau un Episcop auxiliar, respectând cann. 181, § 1, 182-187 şi 212;
         2° să transfere, pentru o cauză gravă, Mitropolitul sau Episcopul eparhial ori titularul într-un alt sediu mitropolitan, eparhial sau titular; dacă vreunul refuză, Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale va renunţa la chestiune sau o va înainta Pontifului Roman.
         § 3. Patriarhul poate, cu consimţământul Sinodului permanent, înfiinţa, muta sau suprima exarhate.
         § 4. Despre aceste decizii Patriarhul va înştiinţa cât mai repede Scaunul Apostolic.

Can. 86 - § 1. Este de competenţa Patriarhului:
         1° să dea scrisori patriarhale Mitropolitului sau Episcopului despre prevederea canonică;
         2° să hirotonească personal Mitropoliţii sau, dacă este împiedicat, prin alţi Episcopi, precum şi, dacă dreptul particular prevede astfel, să hirotonească pe toţi Episcopii;
         3° să înscăuneze Mitropolitul după hirotonirea sa episcopală.
         § 2. Prin dreptul însuşi îi este dată Patriarhului facultatea de a-i hirotoni şi înscăuna pe Mitropoliţi şi pe ceilalţi Episcopi ai Bisericii pe care o prezidează, pe cei constituiţi de Pontiful Roman în afara limitelor teritoriului aceleiaşi Biserici, exceptând cazul special în care este stabilit altfel în mod expres.
         § 3. Hirotonirea episcopală şi înscăunarea trebuie făcute în termenii stabiliţi de drept, în timp ce scrisorile patriarhale de prevedere canonică sunt date în timp de zece zile după proclamarea alegerii; despre hirotonirea episcopală şi despre înscăunare va fi înştiinţat cât mai repede Scaunul Apostolic.

Can. 87 - Patriarhul se poate îngriji ca în Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale să fie aleşi, după norma cann. 181, § 1 şi 182-187, câţiva Episcopi ai curiei patriarhale - cu condiţia să se prevadă corespunzător la cele necesare existenţei lor-, însă nu mai mult de trei, cărora va conferi funcţii cu reşedinţa în curia patriarhală şi îi poate hirotoni după ce a îndeplinit toate cele ce sunt cerute pentru proclamarea episcopală.

Can. 88 - § 1. Episcopii Bisericii patriarhale vor presta Patriarhului onoarea, respectul şi ascultarea cuvenită; Patriarhul îi va trata pe aceiaşi Episcopi cu reverenţa cuvenită şi îi va primi cu dragoste frăţească.
         § 2. Patriarhul se va îngriji de împăcarea eventualelor controverse iscate între Episcopi, rămânând neschimbat dreptul de a le înainta oricând Pontifului Roman.

Can. 89 - § 1. Este dreptul şi obligaţia Patriarhului să-i supravegheze pe toţi clericii conform normei dreptului; dacă consideră că vreunul merită pedeapsă, îl va admonesta pe Ierarhul clericului căruia îi este imediat supus şi, dacă admonestarea se dovedeşte a fi inutilă, îl va pedepsi el însuşi pe cleric, conform normei de drept.
         § 2. Patriarhul poate încredinţa sarcina de a trata treburile care privesc întreaga Biserică patriarhală oricărui cleric, după ce l-a consultat pe Episcopul său eparhial sau, dacă este vorba de vreun membru al unui institut călugăresc sau al unei societăţi de viaţă comună după model călugăresc, după consultarea Superiorului său major, exceptând cazul în care dreptul particular al Bisericii patriarhale nu cere consimţământul lor; pe durata sarcinii clericul poate fi subordonat imediat sieşi.
         § 3. Patriarhul poate încredinţa o demnitate recunoscută în propria Biserică patriarhală oricărui cleric, rămânând neschimbat can. 430, cu condiţia să fie adăugat consimţământul scris al Episcopului eparhial căruia clericul îi este subordonat sau, dacă este vorba despre un membru al unui institut călugăresc sau al unei societăţi de viaţă comună după model călugăresc, al Superiorului său major.

Can. 90 - Patriarhul, pentru o cauză gravă, după consultarea Episcopului eparhial şi cu consimţământul Sinodului permanent, poate sustrage un loc sau o persoană juridică ce nu aparţine unui institut călugăresc, în actul de înfiinţare, de sub puterea Episcopului eparhial şi să-l subordoneze imediat sieşi, în ceea ce priveşte administraţia şi bunurile temporale precum şi alte persoane ce ţin de acelaşi loc sau de aceeaşi persoană juridică în toate cele ce se referă la sarcina sau funcţia lor.

Can. 91 - Patriarhul trebuie să fie pomenit în Divina Liturghie şi în laudele divine, după Pontiful Roman, de către toţi Episcopii şi de către ceilalţi clerici, după prescrierile cărţilor liturgice.

Can. 92 - § 1. Patriarhul va manifesta comuniunea ierarhică cu Pontiful Roman, succesorul sfântului Petru, prin fidelitate, respect şi ascultare, care sunt datorate Păstorului suprem al Bisericii universale.
         § 2. Patriarhul îl va pomeni pe Pontiful Roman în Divina Liturghie şi în laudele divine, în semn al deplinei comuniuni cu el, după prescrierile cărţilor liturgice, şi va avea grijă să fie făcută cu fidelitate de către toţi Episcopii şi ceilalţi clerici ai Bisericii pe care o prezidează.
         § 3. Patriarhul va avea obiceiul de a frecventa Pontiful Roman; [acestuia] îi va prezenta, conform normelor speciale stabilite, raportul despre starea Bisericii pe care o prezidează; într-un an de la alegerea sa, iar apoi de mai multe ori, are sarcina să viziteze Roma pentru a venera mormintele sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi de asemenea să confirme în faţa succesorului sfântului Petru credinţa în primatul acestuia asupra Bisericii universale.

Can. 93 - Patriarhul va locui în sediul reşedinţei sale şi nu-l va părăsi decât din motive canonice.

Can. 94 - Patriarhul trebuie să celebreze Divina Liturghie pentru poporul întregii Biserici pe care o prezidează, în zilele de sărbătoare stabilite de dreptul particular.

Can. 95 - § 1. Obligaţiile Episcopilor eparhiali, din can. 196, îl obligă şi pe Patriarh, rămânând neschimbate de altfel îndatoririle fiecărui Episcop.
         § 2. Patriarhul se va îngriji ca Episcopii eparhiali să îndeplinească sarcinile pastorale cu fidelitate şi să locuiască în eparhia pe care o conduc; va stimula zelul lor; dacă greşesc în lucruri grave, după ce s-a consultat cu Sinodul permanent, nu va omite să-i admonesteze, dacă nu prezintă pericol pentru moravuri, iar dacă admonestarea nu şi-a produs efectul dorit, va înainta cazul Pontifului Roman.

Can. 96 - Patriarhul are, în toată Biserica pe care o prezidează, aceeaşi putere ca şi Ierarhul locului referitor la rugăciunile şi exerciţiile de pietate, cu condiţia să fie în consonanţă cu propriul rit.

Can. 97 - Patriarhul trebuie să vegheze cu grijă la buna administrare a tuturor bunurilor bisericeşti, rămânând neschimbată obligaţia primară a fiecărui Episcop eparhial, conform can. 1022, § 1.

Can. 98 - Patriarhul, cu consimţământul Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale şi cu consensul prealabil al Pontifului Roman, poate stipula cu autorităţile civile convenţii care să nu fie contrare dreptului stabilit de Scaunul Apostolic; aceste convenţii însă Patriarhul nu le poate duce la îndeplinire fără a obţine aprobarea Pontifului Roman.

Can. 99 - § 1. Patriarhul se va îngriji ca Statutele personale să fie respectate de către toţi, în regiunile în care sunt în vigoare.
         § 2. Dacă mai mulţi Patriarhi au în acelaşi loc puterea recunoscută sau concesionată prin Statute personale, este de preferat ca în treburile de importanţă majoră să acţioneze împreunându-şi părerile.

Can. 100 - Patriarhul îşi poate asuma treburile care privesc mai multe eparhii şi care au legătură cu autoritatea civilă; nu poate însă hotărî în privinţa lor decât după ce a consultat Episcopii eparhiali interesaţi, şi cu consimţământul Sinodului permanent; în cazul în care cauza este foarte urgentă şi nu poate aştepta întrunirea Episcopilor membri ai Sinodului permanent, locul lor îl vor ţine Episcopii curiei patriarhale dacă sunt, altfel doi Episcopi eparhiali mai în vârstă în hirotonirea episcopală.

Can. 101 - Patriarhul are aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi Episcopii eparhiali în propria sa eparhie, în mănăstirile stavropighii, precum şi în locurile unde nu este întemeiată nici o eparhie sau exarhat.