CAPITOLUL
V
DESPRE SCAUNUL PATRIARHAL VACANT SAU ÎMPIEDICAT
Can. 126 - § 1. Scaunul patriarhal
devine vacant prin moartea sau renunţarea Patriarhului.
§ 2. Acceptarea
renunţării Patriarhului este de competenţa Sinodului Episcopilor
Bisericii patriarhale, după consultarea Pontifului Roman, exceptând
cazul în care Patriarhul nu a fost audiat direct de către Pontiful
Roman.
Can.
127 - Când Scaunul patriarhal este vacant, dacă
dreptul particular nu stabileşte altfel, Administratorul Bisericii
patriarhale este Episcopul cel mai în vârstă în
hirotonirea episcopală, dintre Episcopii curiei patriarhale sau, dacă
aceştia lipsesc, dintre Episcopii care sunt membri ai Sinodului permanent.
Can.
128 - Administratorul Bisericii patriarhale este cel care:
1° anunţă
imediat Pontiful Roman precum şi toţi Episcopii Bisericii patriarhale
despre vacanţa Scaunului patriarhal;
2° urmăreşte cu
grijă sau caută ca şi alţii să
îndeplinească normele speciale pe care le prescrie dreptul comun sau
particular, sau dispoziţia Pontifului Roman, dacă este dată,
după diversele împrejurări în care a avut loc
vacanţa Scaunului patriarhal;
3° convoacă
Episcopii la Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale pentru alegerea
Patriarhului şi dispune toate celelalte lucruri necesare pentru
acelaşi Sinod.
Can.
129 - Administratorul Bisericii patriarhale, în eparhia
Patriarhului, în mănăstirile stavropighii şi în
locurile unde nu este înfiinţată nici eparhie nici exarhat, are
aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi Administratorul unei
eparhii vacante.
Can.
130 - § 1. Administratorului Bisericii patriarhale
îi revine puterea ordinară a Patriarhului, excluzând toate
cele ce nu se pot face decât cu consimţământul Sinodului
Episcopilor Bisericii patriarhale.
§ 2. Administratorul
Bisericii patriarhale nu îi poate îndepărta din funcţie
pe Protosincelul sau pe Sincelii eparhiei Patriarhului, nici nu poate inova
ceva în timpul vacanţei Scaunului patriarhal.
§ 3. Cu toate că
este lipsit de prerogativele Patriarhului, Administratorul Bisericii
patriarhale îi precede pe toţi Episcopii aceleiaşi Biserici,
însă nu în Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale la
alegerea Patriarhului.
Can.
131 - Administratorul Bisericii patriarhale trebuie
să dea socoteală noului Patriarh, cât mai repede, despre
administraţia sa.
Can.
132 - § 1. Dacă Scaunul patriarhal este atât de
împiedicat de o cauză oarecare încât Patriarhul nu poate
comunica nici prin scrisori cu Episcopii eparhiali ai Bisericii pe care o
prezidează, conducerea Bisericii patriarhale îi revine, conform
normei can. 130, Episcopului eparhial mai în vârstă în
hirotonirea episcopală în interiorul limitelor teritoriului
aceleiaşi Biserici, dacă el însuşi nu este
împiedicat, exceptând cazul în care Patriarhul a desemnat alt
Episcop sau, în caz de necesitate extremă, chiar un preot.
§ 2. Dacă Patriarhul
este atât de împiedicat încât nu poate comunica nici
măcar prin scrisori cu credincioşii creştini ai propriei
eparhii, conducerea aceleiaşi eparhii îi revine Protosincelului;
dacă şi acesta este împiedicat, conducerea îi revine
celui pe care Patriarhul l-a desemnat sau celui care conduce între timp
Biserica patriarhală.
§ 3. Cel care între
timp preia conducerea, va înştiinţa cât mai repede
Pontiful Roman despre Scaunul patriarhal împiedicat şi despre
preluarea conducerii.
|