TITLUL
VII
DESPRE EPARHII ŞI EPISCOPI
CAPITOLUL
I
DESPRE EPISCOPI
Can. 177 - § 1. (= 369) Eparhia este o
parte din poporul lui Dumnezeu, încredinţată grijii pastorale a
Episcopului, în cooperare cu preoţii săi, astfel
încât, ataşată de Păstorul său şi
unită de el în Sfântul Spirit, prin Evanghelie şi
Euharistie, să constituie o Biserică particulară, în care
este cu adevărat prezentă şi lucrează Biserica lui Hristos,
una, sfântă, catolică şi apostolică.
§ 2. La
întemeierea, schimbarea şi suprimarea eparhiilor, în limitele
teritoriului Bisericii patriarhale, se va respecta can. 85, § 1; în
celelalte cazuri, întemeierea, schimbarea şi suprimarea eparhiilor
este doar de competenţa Scaunului Apostolic.
Can.
178 - (cf 381) Episcopul eparhial, adică cel
căruia îi este încredinţată eparhia spre
păstorire în nume propriu, o guvernează ca vicar şi trimis
al lui Hristos; puterea pe care o exercită acesta personal în numele
lui Hristos, este proprie, ordinară şi imediată, chiar dacă
în ultimă instanţă exercitarea aceleiaşi puteri este guvernată
de autoritatea supremă a Bisericii şi poate fi circumscrisă
în anumite limite, pentru utilitatea Bisericii sau a credincioşilor
creştini.
Can.
179 - (cf 376) Episcopii cărora nu le-a fost
încredinţată o eparhie de guvernat, în nume propriu,
orice altă funcţie exercită sau au exercitat în
Biserică, se numesc Episcopi titulari.
|