Art.
I
Despre alegerea Episcopilor
Can. 180 - (cf 378) Pentru ca cineva
să fie considerat apt pentru episcopat se cere:
1° să se distingă
prin credinţă fermă, ţinută morală bună,
evlavie, râvnă pentru suflete şi înţelepciune;
2° să se bucure de
un bun renume;
3° să nu fie
ţinut de legătura căsătoriei;
4° să aibă
vârsta de cel puţin treizeci şi cinci de ani;
5° să fie constituit
în hirotonirea preoţească de cel puţin cinci ani;
6° să fie doctor sau
licenţiat sau cel puţin expert într-o ştiinţă
sacră oarecare.
Can.
181 - § 1. Episcopii, în limitele teritoriului
Bisericii patriarhale, sunt desemnaţi pentru un scaun eparhial vacant sau
pentru a îndeplini o altă funcţie oarecare prin alegere
canonică, conform normei cann. 947-957, exceptând cazul în
care dreptul comun prevede altfel.
§ 2. Ceilalţi Episcopi
sunt numiţi de Pontiful Roman, rămânând neschimbate cann.
149 şi 168.
Can.
182 - § 1. Numai membrii Sinodului Episcopilor Bisericii
patriarhale pot propune candidaţii apţi pentru episcopat; acestora le
revine de asemenea sarcina de a aduna, conform normei dreptului particular,
informaţiile şi documentele care sunt necesare pentru a confirma
aptitudinile candidaţilor, după ce au audiat, dacă
consideră oportun acest lucru, în secret şi individual,
câţiva preoţi sau chiar şi alţi credincioşi
creştini distinşi prin înţelepciune şi
viaţă creştină deosebită.
§ 2. Episcopii vor
comunica Patriarhului informaţiile în timp util, înainte de
convocarea Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale, iar Patriarhul -
adăugând, dacă este cazul, informaţii proprii - va trimite
chestiunea tuturor membrilor Sinodului.
§ 3. Exceptând
cazul în care dreptul particular aprobat de Pontiful Roman prevede
altfel, Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale va examina numele candidaţilor
şi va alcătui prin vot secret lista candidaţilor, care va fi
trimisă de Patriarh Scaunului Apostolic pentru a obţine consensul
Pontifului Roman.
§ 4. Consensul Pontifului
Roman, odată dat pentru fiecare candidat în parte, este valabil până
când va fi revocat în mod explicit, caz în care numele
candidatului va fi şters de pe listă.
Can.
183 - § 1. Convocarea canonică fiind
făcută, dacă două treimi din Episcopii care au
obligaţia de a participa la Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale sunt
prezenţi la locul desemnat, lăsaţi la o parte cei care sunt
reţinuţi de un impediment legitim, Sinodul va fi declarat canonic
şi se poate trece la alegere.
§ 2. Episcopii îl
vor alege în mod liber pe cel care, în faţa Domnului, îl
consideră mai demn şi apt.
§ 3. Pentru alegere se
cere majoritatea absolută a voturilor celor care sunt prezenţi;
după trei votări fără rezultat, la a patra votare voturile
vor fi date numai celor doi candidaţi care la a treia votare au primit
majoritatea voturilor.
§ 4. Dacă din cauza
parităţii voturilor la a treia sau la a patra votare nu reiese cine
este candidatul pentru noua votare sau cine a fost ales, paritatea se
elimină în favoarea celui care este mai în vârstă
în hirotonirea preoţească; dacă nici unul nu îi
precede pe ceilalţi în hirotonirea preoţească, atunci
acela care este mai în vârstă.
Can.
184 - § 1. Dacă alesul este între cei
cuprinşi în lista candidaţilor pentru care Pontiful Roman
şi-a dat deja consensul, Patriarhul îi va comunica celui ales,
în secret, alegerea făcută.
§ 2. Dacă cel ales a
acceptat alegerea, Patriarhul va înştiinţa informeze imediat
Scaunul Apostolic despre acceptarea alegerii şi despre ziua
proclamării.
Can.
185 - § 1. Dacă alesul nu este între cei
cuprinşi în lista candidaţilor, Patriarhul va
înştiinţa imediat Scaunul Apostolic despre alegerea
făcută pentru a obţine consensul Pontifului Roman, păstrându-se
secretul de către toţi aceia care în vreun fel au ajuns să
cunoască rezultatul votării, chiar şi faţă de ales,
până când a ajuns la Patriarh ştirea consensului.
§ 2. Obţinut
consensul Pontifului Roman, Patriarhul îi va comunica în secret
celui ales alegerea şi va acţiona conform normei can. 184,§ 2.
Can.
186 - § 1. Dacă Sinodul Episcopilor Bisericii
patriarhale nu se poate reuni, Patriarhul, după consultarea Scaunului
Apostolic, va cere voturile Episcopilor printr-o scrisoare; în acest caz,
pentru validitatea actului, Patriarhul trebuie să se folosească de
opera a doi Episcopi cercetători, care vor fi desemnaţi conform
normei dreptului particular sau, dacă lipseşte, de către
Patriarh cu consimţământul Sinodului permanent.
§ 2. Cercetătorii,
păstrând secretul, vor deschide scrisorile Episcopilor, vor
număra voturile, vor întocmi relatarea scrisă privind scrutinul
desfăşurat şi o vor semna împreună cu Patriarhul.
§ 3. Dacă unul
dintre candidaţi a obţinut în acest unic scrutin majoritatea
absolută a voturilor membrilor Sinodului, va fi considerat ales, iar
Patriarhul va proceda conform normei can. 184 sau 185; în caz contrar va
înainta chestiunea Scaunului Apostolic.
Can.
187 - § 1. Oricui, care este promovat la episcopat,
îi este necesară prevederea canonică prin care este constituit
Episcop eparhial al unei eparhii determinate sau prin care îi este
încredinţată o altă sarcină determinată,
în Biserică.
§ 2. (cf 380) Candidatul,
înainte de hirotonirea episcopală, va face mărturisirea de
credinţă şi de asemenea promisiunea de ascultare faţă
de Pontiful Roman, iar în Bisericile patriarhale, şi promisiunea de
ascultare faţă de Patriarh, în cele în care este supus
Patriarhului, conform normei dreptului.
Can.
188 - § 1. (= 379) Exceptând cazul în care
este reţinut de un impediment legitim, cel care va fi promovat la
episcopat trebuie, în decurs de trei luni din ziua proclamării,
dacă este vorba de cel ales, sau de la primirea scrisorii apostolice,
dacă este vorba de un numit, să primească hirotonirea
episcopală.
§ 2. (= 382 § 2)
Episcopul eparhial trebuie să ia în posesiune canonică eparhia
în decurs de patru luni de la alegerea sau numirea sa.
Can.
189 - § 1. Episcopul eparhial intră în
posesiunea canonică a eparhiei prin înscăunarea legitimă,
[ocazie] în care scrisoarea apostolică sau patriarhală de
prevedere canonică se citeşte în public.
§ 2. Despre
înscăunarea săvârşită se va întocmi un
document care trebuie semnat de către însuşi Episcopul eparhial
împreună cu cancelarul şi cel puţin doi martori, şi
va fi păstrat în curia eparhială.
§ 3. (= 382 § 1)
Înainte de înscăunare, Episcopul eparhial nu se va amesteca,
cu nici un drept, nici prin sine însuşi şi nici prin altcineva,
în conducerea eparhiei; dacă însă are vreo funcţie
în eparhie, o poate păstra şi exercita.
|