Art.
II
Despre drepturile şi îndatoririle Episcopilor eparhiali
Can. 190 - (= 393) În toate
problemele juridice ale eparhiei Episcopul eparhial o reprezintă prin
persoana sa.
Can.
191 - § 1. (= 391) Episcopul eparhial este cel care
conduce eparhia care îi este încredinţată, cu putere
legislativă, executivă şi judecătorească.
§ 2. Episcopul eparhial
exercită puterea legislativă prin el însuşi; exercită
puterea executivă fie prin el, fie prin Protosincel sau Sinceli, iar
puterea judecătorească fie prin el, fie prin Vicarul
judecătoresc şi judecători.
Can.
192 - § 1. (cf 383 § 1) În exercitarea funcţiei
sale pastorale, Episcopul eparhial se va îngriji de toţi
credincioşii creştini încredinţaţi lui, indiferent de
vârstă, de stare, de naţiune sau de Biserică sui iuris,
fie că locuiesc în teritoriul eparhiei, fie că trăiesc
acolo temporar, îndreptându-se cu suflet apostolic spre cei care,
prin starea lor de viaţă, nu pot beneficia suficient de grija
pastorală ordinară, precum şi spre cei care s-au
îndepărtat de practicarea religiei.
§ 2. Episcopul eparhial
se va îngriji în mod special ca toţi credincioşii
creştini încredinţaţi grijii sale să favorizeze
unitatea între creştini, potrivit principiilor aprobate de
Biserică.
§ 3. (§ 4) Episcopul
eparhial îi va considera încredinţaţi sieşi,
în Domnul, şi pe cei nebotezaţi, şi se va îngriji
să strălucească şi pentru ei caritatea lui Hristos, prin
mărturia credincioşilor creştini care trăiesc în
comuniunea bisericească.
§ 4. (= 384 a) Episcopul
eparhial îi va urmări cu deosebită grijă pe preoţi,
îi va audia ca ajutoare şi consilieri, le va apăra drepturile
şi va avea grijă să-şi îndeplinească
obligaţiile specifice stării lor şi să aibă la
dispoziţie mijloacele şi instituţiile de care au nevoie pentru
cultivarea vieţii spirituale şi intelectuale.
§ 5. (cf 384 b) Episcopul
eparhial va căuta să ia măsuri, conform normei dreptului, pentru
o subzistenţă corespunzătoare, pentru prevederea şi
siguranţa socială corespunzătoare, precum şi pentru
asistenţa sanitară a clericilor şi a familiilor lor, dacă
sunt căsătoriţi.
Can.
193 - § 1. (cf 384 b) Episcopul eparhial în a
cărui grijă au fost încredinţaţi credincioşii
creştini ai unei alte Biserici sui iuris, are obligaţia gravă
să ia toate măsurile pentru ca aceşti credincioşi
creştini să păstreze ritul propriei Biserici, să-l cultive
şi să-l respecte după puterile lor şi să favorizeze
relaţiile cu autoritatea superioară a aceleiaşi Biserici.
§ 2. (= 383 § 2)
Episcopul eparhial va prevedea măsuri pentru necesităţile
spirituale ale acestor credincioşi creştini, pe cât posibil,
prin preoţii sau parohii aceleiaşi Biserici sui iuris şi chiar
prin credincioşii creştini, sau chiar printr-un Sincel, constituit
pentru îngrijirea acestor credincioşi creştini.
§ 3. Episcopii eparhiali
care constituie astfel de preoţi, de parohi sau Sinceli pentru grija
credincioşilor creştini ai Bisericilor patriarhale, vor lua
legătura cu Patriarhii cei interesaţi şi, dacă sunt de
acord, vor acţiona prin propria autoritate,
înştiinţând cât mai repede Scaunul Apostolic;
dacă însă Patriarhii nu sunt de acord, indiferent din ce motiv,
chestiunea va fi transmisă Scaunului Apostolic.
Can.
194 - (= 383 § 2) Episcopul eparhial poate acorda
demnităţi clericilor supuşi lui, excluşi fiind toţi
ceilalţi, însă oricum conform normelor dreptului particular al
propriei Biserici sui iuris.
Can.
195 - (= 385) Episcopul eparhial va sprijini la maxim
vocaţiile sacerdotale, diaconale, monahale şi ale celorlalţi
membri ai institutelor de viaţă consacrată şi misionare.
Can.
196 - § 1. (= 386 § 1) Episcopul eparhial are
obligaţia de a propune şi de a explica credincioşilor
creştini adevărurile de credinţă care trebuie crezute
şi aplicate în practică, predicând el însuşi
frecvent; de asemenea, se va îngriji să fie respectate cu toată
grija prescrierile dreptului care privesc slujirea cuvântului lui
Dumnezeu, mai ales omilia şi instruirea catehetică, în aşa
fel încât tuturor să le fie transmisă în întregime
doctrina creştină.
§ 2. Episcopul eparhial
va apăra cu fermitate integritatea şi unitatea credinţei.
Can.
197 - (= 387) Episcopul eparhial, conştient de
obligaţia sa de a oferi exemplu de sfinţenie în caritate,
umilinţă şi simplitate a vieţii, se va angaja prin toate mijloacele
să promoveze sfinţenia credincioşilor creştini, după
vocaţia proprie fiecăruia şi, întrucât este
principalul administrator al tainelor lui Dumnezeu, se va strădui astfel
încât credincioşii creştini încredinţaţi
grijii sale să crească în har prin frecventarea sacramentelor
şi mai ales prin participarea la Divina Liturghie şi, în plus,
să cunoască pe deplin misterul pascal şi să-l
trăiască astfel încât să formeze un Trup unic
în unitatea carităţii lui Hristos.
Can.
198 - (cf 388) Episcopul eparhial va celebra frecvent
Divina Liturghie pentru poporul eparhiei încredinţate lui; de
asemenea, trebuie să celebreze şi în zilele prescrise de
dreptul particular al propriei Biserici sui iuris.
Can.
199 - § 1. (cf 835 § 1) Episcopul eparhial, în
calitate de conducător, promotor şi apărător al
întregii vieţi liturgice în eparhia
încredinţată lui, se va îngriji ca aceasta să fie
sprijinită cât mai mult posibil şi să fie organizată
după prescrierile şi obiceiurile legitime propriei Biserici sui
iuris.
§ 2. (cf 503) Episcopul
eparhial se va îngriji ca în propria biserică catedrală
să se celebreze cel puţin o parte a laudelor divine, chiar zilnic,
conform obiceiurilor legitime ale propriei Biserici sui iuris; de asemenea, ca
în fiecare parohie să se celebreze laudele divine, pe cât
posibil în zilele de duminică şi de sărbătoare, ca
şi la solemnităţile deosebite şi în ajunul lor.
§ 3. (cf 389) Episcopul
eparhial va conduce frecvent laudele divine în biserica catedrală
sau în altă biserică, mai ales în zilele de
sărbătoare de poruncă şi la alte solemnităţi,
când participă o parte notabilă din popor.
Can.
200 - (cf 390) Este de datoria Episcopului eparhial
să celebreze în toată eparhia funcţiunile sacre care,
conform prescrierilor cărţilor liturgice, vor fi celebrate de el
însuşi în mod solemn, îmbrăcat cu toate
însemnele pontificale, nu însă şi în afara
limitelor propriei eparhii, fără consimţământul expres
sau cel puţin presupus în mod raţional al Episcopului eparhial.
Can.
201 - § 1. (= 392) Întrucât Episcopul eparhial
trebuie să apere unitatea Bisericii universale, are obligaţia de a
promova disciplina bisericească comună precum şi de a
stărui pentru respectarea tuturor legilor bisericeşti şi a
obiceiurilor legitime.
§ 2. Episcopul eparhial
va veghea să nu se strecoare abuzuri în disciplina
bisericească, mai ales în ceea ce priveşte slujirea
cuvântului lui Dumnezeu, celebrarea sacramentelor şi
sacramentalelor, cultul lui Dumnezeu şi al Sfinţilor, în
îndeplinirea voinţelor pioase.
Can.
202 - Episcopii eparhiali ai mai multor Biserici sui
iuris, care îşi exercită puterea în acelaşi
teritoriu, se vor îngriji să favorizeze unitatea de acţiune,
împreunându-şi părerile în întâlniri
periodice şi, unindu-şi forţele, să susţină
operele comune îndreptate spre un progres mai potrivit binelui religiei
şi supravegherea mai eficientă a disciplinei bisericeşti.
Can.
203 - § 1. (= 394) Episcopul eparhial va favoriza în
eparhie diferitele forme de apostolat şi se va îngriji să
coordoneze sub conducerea sa toate operele de apostolat, respectând
specificul propriu în toată eparhia sau în districtele ei
particulare.
§ 2. Episcopul eparhial
va stărui asupra obligaţiei pe care o au credincioşii
creştini de a practica apostolatul în funcţie de starea şi
aptitudinile fiecăruia, şi îi va îndemna, în
funcţie de necesităţile locului şi timpului, să
participe la diferitele opere de apostolat şi să le
susţină.
§ 3. Episcopul eparhial
va promova asociaţiile credincioşilor creştini care
urmăresc direct sau indirect un scop spiritual întemeindu-le,
aprobându-le, lăudându-le sau recomandându-le, dacă
aşa este mai potrivit, conform normei dreptului.
Can.
204 - § 1. (= 395) Episcopul eparhial, chiar dacă are
Episcop coadjutor sau Episcop auxiliar, are obligaţia de a locui în
propria eparhie.
§ 2. Exceptând
cazul în care obligaţiile cer în mod legitim absenţa din
propria eparhie, Episcopul eparhial poate să lipsească din eparhia
sa, pentru motive întemeiate, în fiecare an, nu mai mult de o
lună neîntreruptă sau întreruptă, cu condiţia
să aibă grijă ca, prin absenţa sa, eparhia să nu
sufere vreo daună.
§ 3. În zilele
solemnităţilor principale stabilite de dreptul particular, conform
tradiţiei propriei Biserici sui iuris, Episcopul eparhial nu va lipsi din
eparhia proprie decât pentru un motiv grav.
§ 4. Dacă un Episcop
eparhial care îşi exercită puterea în limitele
teritoriului Bisericii patriarhale a fost absent în mod nelegitim mai
mult de şase luni din eparhia încredinţată lui, Patriarhul
va înainta imediat chestiunea Pontifului Roman; în celelalte cazuri
o va face Mitropolitul sau, dacă însuşi Mitropolitul a fost
absent în mod nelegitim, o va face Episcopul eparhial cel mai în
vârstă în hirotonirea episcopală, supus aceluiaşi
Mitropolit.
Can.
205 - § 1. (= 396 § 1) Episcopul eparhial are
obligaţia să facă vizite canonice anuale în întreaga
eparhie sau într-o parte din ea, astfel încât cel puţin
tot la cinci ani să viziteze canonic întreaga eparhie personal sau,
dacă este împiedicat în mod legitim, prin intermediul
Episcopului coadjutor sau a Episcopului auxiliar, sau prin intermediul
Protosincelului sau a Sincelului, sau prin intermediul unui alt preot.
§ 2. (= 397) Sunt supuse
vizitei canonice a Episcopului eparhial persoanele, institutele catolice,
lucrurile şi locurile sacre care sunt în limitele eparhiei.
§ 3. Episcopul eparhial
îi poate vizita pe membrii institutelor călugăreşti sau ai
societăţilor de viaţă comună după model
călugăresc, de drept pontifical sau patriarhal şi casele lor
numai în cazurile prevăzute în mod expres de drept.
Can.
206 - § 1. (cf 399 § 1) Episcopul eparhial care
îşi exercită puterea în limitele teritoriului Bisericii
patriarhale are obligaţia de a prezenta Patriarhului la fiecare cinci ani
o dare de seamă despre starea eparhiei încredinţate lui,
după modul stabilit de Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale;
Episcopul va trimite cât mai repede o copie a dării de seamă
Scaunului Apostolic.
§ 2. Ceilalţi
Episcopi eparhiali trebuie să prezinte aceiaşi dare de seamă, la
fiecare cinci ani, Scaunului Apostolic şi, dacă este vorba de
Episcopii vreunei Biserici patriarhale sau Biserici mitropolitane sui iuris,
vor trimite cât mai repede o copie a dării de seamă
Patriarhului sau Mitropolitului.
Can.
207 - (cf 383 § 2) Episcopul eparhial al oricărei
Biserici sui iuris, chiar şi al Bisericii latine, va informa Scaunul
Apostolic cu ocazia dării de seamă cincinale asupra stării
şi necesităţilor credincioşilor creştini care, cu
toate că sunt înscrişi în altă Biserică sui
iuris, au fost încredinţaţi grijii sale.
Can.
208 - § 1. (= 400 § 1) Episcopul eparhial care
îşi exercită puterea în limitele teritoriului Bisericii
patriarhale, în decurs de cinci ani de la înscăunarea sa, va
efectua vizita la Roma, dacă se poate împreună cu Patriarhul,
pentru a venera mormintele Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi
se va prezenta succesorului Sfântului Petru în primatul Bisericii
universale.
§ 2. Ceilalţi
Episcopi eparhiali trebuie să efectueze vizita la Roma, la fiecare cinci
ani, personal sau, dacă sunt împiedicaţi în mod legitim,
prin intermediul altcuiva; însă, dacă este vorba de Episcopii
vreunei Biserici patriarhale, este de dorit ca vizita, cel puţin de
câteva ori, să fie făcută împreună cu
Patriarhul.
Can.
209 - § 1. Episcopul eparhial trebuie să-l
pomenească înaintea tuturor pe Pontiful Roman, în semn de
comuniune deplină cu el, în Divina Liturghie şi în
laudele divine, conform prescrierilor cărţilor liturgice, şi va
avea grijă ca şi ceilalţi clerici ai eparhiei să o
facă cu fidelitate.
§ 2. Episcopul eparhial
va fi pomenit de toţi clericii în Divina Liturghie şi în
laudele divine, conform prescrierilor cărţilor liturgice.
Can.
210 - § 1. (= 401 §§ 1-2) Episcopul eparhial care a
împlinit vârsta de şaptezeci şi cinci de ani sau care,
datorită sănătăţii şubrede sau a altui motiv
grav, se dovedeşte mai puţin apt pentru îndeplinirea
funcţiei sale, este rugat să prezinte renunţarea la
funcţie.
§ 2. Renunţarea la
funcţie a unui Episcop eparhial va fi prezentată Patriarhului,
dacă este vorba de un Episcop eparhial care îşi exercită
puterea în limitele teritoriului Bisericii patriarhale; în
celelalte cazuri renunţarea va fi prezentată Pontifului Roman
şi, în plus, dacă Episcopul aparţine Bisericii
patriarhale, va fi notificată Patriarhului cât mai repede.
§ 3. Pentru acceptarea
renunţării, Patriarhul are nevoie de consimţământul
Sinodului permanent, exceptând cazul în care în prealabil s-a
făcut invitaţie la renunţare de către Sinodul Episcopilor
Bisericii patriarhale.
Can.
211 - § 1. (= 402) Episcopul eparhial a cărui
renunţare la funcţie a fost acceptată, obţine titlul de
Episcop emerit al eparhiei pe care a condus-o şi poate păstra sediul
locuinţei sale în aceeaşi eparhie, exceptând
situaţia în care, în anumite cazuri, prin
împrejurări speciale, Scaunul Apostolic sau, dacă este vorba de
o eparhie situată în limitele teritoriului Bisericii patriarhale,
Patriarhul cu consimţământul Sinodului Episcopilor Bisericii
patriarhale, a prevăzut altfel.
§ 2. (cf § 2) Sinodul
Episcopilor Bisericii patriarhale sau Consiliul Ierarhilor trebuie să se
îngrijească să se ia măsuri pentru o
întreţinere corespunzătoare şi demnă pentru
Episcopului emerit, ţinând seama totuşi de obligaţia
primordială pe care o are eparhia pe care a servit-o.
|