CAPITOLUL
IV
DESPRE RECTORII BISERICILOR
Can. 304 - (cf 556) Rectorul unei
biserici este preotul căruia i-a fost încredinţată grija
vreunei biserici, care nu este nici parohială şi nici anexată
casei unui institut de viaţă consacrată.
Can.
305 - § 1. (= 557) Rectorul unei biserici este numit de
către Episcopul eparhial, rămânând neschimbat dreptul
Superiorului major al institutului călugăresc sau al unei
societăţi de viaţă comunitară după model
călugăresc de a propune spre numire un preot corespunzător din
institutul său sau din societate.
§ 2. Chiar dacă
biserica aparţine vreunui institut de viaţă consacrată
clericală, de drept pontifical sau patriarhal, este de competenţa
Episcopului eparhial să numească rectorul bisericii propus de
Superior.
§ 3. Dacă biserica
este unită cu un seminar sau cu un alt colegiu, care sunt conduse de
preoţi, rectorul seminarului sau al colegiului este totodată şi
rectorul bisericii, exceptând cazul în care Episcopul eparhial a
stabilit altfel.
Can.
306 - § 1. (= 558) În biserica
încredinţată lui nu este licit ca rectorul bisericii să
îndeplinească funcţiuni parohiale decât cu
consimţământul sau, dacă este cazul, cu delegaţie din
partea parohului, rămânând neschimbat can. 336, § 2.
§ 2. (cf 559) Rectorul
unei biserici poate celebra în aceasta Divina Liturghie şi laudele
divine, rămânând neschimbate statutele legitime de
înfiinţare şi, în plus, în aşa fel
încât, după judecata Ierarhului locului, acestea să nu
prejudicieze în nici un fel serviciului parohial.
Can.
307 - (= 560) Ierarhul locului, dacă consideră
potrivit acest lucru, poate da dispoziţie rectorului bisericii să
celebreze în biserica încredinţată lui anumite
funcţiuni sacre, chiar şi parohiale, precum şi ca biserica
să rămână deschisă pentru unele grupuri de
credincioşi creştini.
Can.
308 - (= 561) Fără permisiunea cel puţin
presupusă a rectorului bisericii sau a unei autorităţi
superioare, nu este licit pentru nimeni să celebreze în
biserică Divina Liturghie sau laudele divine, să administreze
sacramentele sau să îndeplinească alte funcţiuni sacre;
această permisiune însă trebuie dată sau negată
conform normei dreptului.
Can.
309 - (= 562) Rectorul bisericii, sub autoritatea
Ierarhului locului şi respectând statutele legitime şi
drepturile câştigate, trebuie să se îngrijească
pentru ca Divina Liturghie, sacramentele şi laudele divine să fie
celebrate în biserică, după prescrierile cărţilor
liturgice şi ale dreptului, pentru ca îndatoririle să fie
îndeplinite cu fidelitate, pentru ca bunurile bisericeşti să
fie administrate cu atenţie, pentru a se lua măsuri în vederea
păstrării şi înfrumuseţării obiectelor sacre
şi a edificiilor sacre şi să prevadă ca nimic să nu se
facă din ceea ce nu corespunde sfinţeniei locului sau respectului
datorat casei lui Dumnezeu.
Can.
310 - (cf 563) Rectorul bisericii poate fi
înlăturat de către Episcopul eparhial pentru un motiv just;
dacă însă rectorul bisericii este membru al unui institut
călugăresc sau al unei societăţi de viaţă
comună după model călugăresc, se va respecta can. 1391, §
2.
|