TITLUL
IX
DESPRE ADUNĂRILE IERARHILOR MAI MULTOR BISERICI SUI IURIS
Can. 322 - § 1. (cf 447-459) Acolo
unde este oportun, după judecata Scaunului Apostolic, Patriarhii,
Mitropoliţii Bisericilor mitropolitane sui iuris, Episcopii eparhiali
şi, dacă statutele o prevăd, chiar şi ceilalţi Ierarhi
ai locului ai mai multor Biserici sui iuris, chiar şi ai Bisericii latine,
care îşi exercită puterea lor asupra aceleiaşi
naţiuni sau regiuni, sunt convocaţi de Patriarh sau de o altă
autoritate desemnată de Scaunul Apostolic, în adunări
periodice, la perioade stabilite, astfel încât într-un schimb
luminos de prudenţă şi experienţă şi,
împreunându-şi părerile, să existe o înţelegere
sfântă de forţe spre binele comun al Bisericilor, prin care
să se favorizeze unitatea acţiunii, ajutorarea operelor comune,
promovarea mai expeditivă pentru binele religiei şi în plus
să se păstreze mai eficient disciplina bisericească.
§ 2. Deciziile acestei
adunări nu au puterea juridică de a obliga, exceptând cazul
în care este vorba despre cele ce nu prejudiciază în nici un
fel ritul fiecărei Biserici sui iuris, puterii Patriarhilor, Sinoadelor,
Mitropoliţilor şi Consiliilor Ierarhilor; de asemenea aceste decizii
trebuie să fie stabilite împreună de cel puţin două
treimi din voturile membrilor ce au vot deliberativ şi care au fost
aprobate de Scaunul Apostolic.
§ 3. O decizie, chiar
dacă e luată prin vot unanim, care într-un fel oarecare
depăşeşte competenţa acestei adunări, este
lipsită de orice putere până când nu este aprobată
de către însuşi Pontiful Roman.
§ 4. Fiecare adunare a
Ierarhilor mai multor Biserici sui iuris îşi va întocmi
propriile statute în care va fi favorizată, pe cât posibil,
şi participarea Ierarhilor Bisericilor care nu sunt în deplină
comuniune cu Biserica catolică; statutele, pentru a avea valoare, trebuie
aprobate de Scaunul Apostolic.
|