TITLUL XI
DESPRE LAICI

Can. 400 - (= 224) Laicii, pe lângă drepturile şi obligaţiile care sunt comune tuturor credincioşilor creştini şi care sunt prevăzute în alte canoane, au aceleaşi drepturi şi obligaţii prevăzute în canoanele acestui titlu.

Can. 401 - (cf 225 § 2) Laicii sunt în primul rând cei care, prin propria chemare, vor căuta Împărăţia lui Dumnezeu, administrând lucrurile temporare, orânduindu-le [voinţei] lui Dumnezeu, şi de aceea vor fi mărturisitorii lui Hristos în viaţa particulară, familială şi politico-socială şi îl vor arăta şi altora, vor lupta pentru legi drepte în societate şi vor contribui la sfinţirea lumii după modelul fermentului, strălucind prin credinţă, speranţă şi caritate.

Can. 402 - (= 227) Este dreptul laicilor să li se recunoască în chestiunile cetăţii terestre, acea libertate care li se cuvine tuturor cetăţenilor; folosindu-se însă de această libertate, se vor îngriji să aibă grijă ca acţiunile lor să fie îmbibate de spiritul evanghelic şi vor lua seama la doctrina propusă de magisterul Bisericii, ferindu-se să nu expună propria lor părere, în chestiunile nedecise, ca fiind doctrina Bisericii.

Can. 403 - § 1. Rămânând neschimbat dreptul şi obligaţia de a respecta oriunde propriul rit, laicii au dreptul să participe activ la celebrările liturgice ale oricărei Biserici sui iuris, conform prescrierilor cărţilor liturgice.
         § 2. (cf 230 § 2) Dacă necesităţile Bisericii sau o utilitate reală recomandă astfel, şi lipsesc slujitorii sacri, se pot încredinţa laicilor unele funcţii ale slujitorilor sacri, conform normei dreptului.

Can. 404 - § 1. (= 229) Pe lângă formarea catehetică pe care trebuie să o aibă încă din copilărie, laicii au dreptul şi obligaţia de a dobândi o cunoaştere, adaptată la aptitudinile intelectuale şi condiţiile fiecăruia, a doctrinei revelate de Hristos, şi transmisă de magisterul autentic al Bisericii, nu numai pentru a putea trăi conform aceleiaşi doctrine, ci chiar să o poată expune şi, dacă este nevoie, să o apere.
         § 2. [Laicii] au şi dreptul de a dobândi acea cunoaştere mai deplină în ştiinţele sacre care este predată în universităţile bisericeşti de studii sau în facultăţi, sau în institutele de ştiinţe călugăreşti, frecventând cursurile şi primind gradele academice.
         § 3. Tot astfel, respectând prescrierile privind aptitudinea cerută, ei au capacitatea de a primi de la autoritatea bisericească competentă mandatul de a preda disciplinele sacre.

Can. 405 - Patrimoniul liturgic, teologic, spiritual şi disciplinar va fi studiat conştiincios de către laici, astfel încât să fie favorizată bunăvoinţa reciprocă şi stima precum şi unitatea de acţiune între laicii diferitelor Biserici sui iuris, iar diversitatea riturilor să nu dăuneze binelui comun al societăţii în care trăiesc, ci mai degrabă să-i conducă zi de zi mai mult la acelaşi bine.

Can. 406 - (cf 225 § 1) Laicii, amintindu-şi de obligaţia prevăzută în can. 14, vor şti că aceasta este şi mai urgentă în acele împrejurări în care oamenii nu pot audia Evanghelia şi nu-l pot cunoaşte pe Hristos decât prin ei.

Can. 407 - (= 226) Laicii care trăiesc în starea conjugală, conform propriei lor vocaţii, au obligaţia specială să lucreze la edificarea poporului lui Dumnezeu prin intermediul căsătoriei şi al familiei.

Can. 408 - § 1. (228 § 2) Laicii care se disting prin ştiinţa cerută, experienţă şi cinste, vor fi audiaţi de către autorităţile bisericeşti ca experţi sau sfătuitori, fie individual, fie ca membri ai diferitelor consilii sau adunări, ca cele parohiale, eparhiale sau patriarhale.
         § 2. (cf 228 § 2) Pe lângă sarcinile bisericeşti la care laicii sunt admişi prin dreptul comun, ei pot fi însărcinaţi de către autoritatea competentă şi cu alte sarcini, cu excepţia celor care cer hirotonirea sacră sau care sunt în mod expres interzise laicilor de către dreptul particular al propriei Biserici sui iuris.
         § 3. Referitor la exercitarea unei sarcini bisericeşti, laicii sunt supuşi pe deplin autorităţii bisericeşti.

Can. 409 - § 1. (= 231) Laicii care sunt încredinţaţi permanent sau temporar unui serviciu special al Bisericii, au obligaţia de a dobândi formarea adecvată care se cere pentru îndeplinirea corespunzătoare a sarcinii lor şi pentru a îndeplini această sarcină în mod conştiincios, cu dăruire şi cu grijă.
         § 2. Ei au dreptul la o remuneraţie justă, adaptată la condiţia lor, cu care să poată întreţine în mod decent, respectând şi prevederile dreptului civil, propriile necesităţi şi cele ale familiilor lor, astfel încât să li se prevadă, lor şi familiilor lor, măsurile corespunzătoare de precauţie şi de siguranţă socială, precum şi asistenţa sanitară.