CAPITOLUL III
DESPRE DIVINA EUHARISTIE

Can. 698 - (cf 889) În Divina Liturghie, prin ministerul sacerdotului, care acţionează în persoana lui Hristos asupra ofrandei Bisericii, se continuă, prin puterea Spiritului Sfânt, ceea ce acelaşi [Hristos] a făcut la ultima Cină, şi care a dat discipolilor Corpul Său, oferit pe Cruce pentru noi, şi Sângele Său, vărsat pentru noi, instaurând un sacrificiu adevărat şi mistic prin care Biserica, mulţumind, comemorează, actualizează şi participă la sacrificiul sângeros al Crucii, fie cu ofranda, fie cu comuniunea, pentru a semnifica şi perfecţiona unitatea poporului lui Dumnezeu în edificarea Corpului Său, care este Biserica.

Can. 699 - § 1. (cf 900) Puterea de a celebra Divina Liturghie o au numai Episcopii şi preoţii.
         § 2. Diaconii, prin ministerul propriu, participă mai strâns cu Episcopii şi preoţii la celebrarea Divinei Liturghii, conform prescrierilor cărţilor liturgice.
         § 3. (-) Ceilalţi credincioşi creştini, în virtutea botezului şi a ungerii cu sfântul mir, concurând la celebrarea Divinei Liturghii în felul determinat de cărţile liturgice sau de dreptul particular, participă în mod activ la Sacrificiul lui Hristos, şi chiar mai deplin, dacă primesc de la acelaşi Sacrificiu Trupul şi Sângele Domnului.

Can. 700 - § 1. (cf 902) Privitor la modul de celebrare a Divinei Liturghii, adică dacă este de făcut în mod individual sau în concelebrare, se va ţine cont în primul rând de necesităţile pastorale ale credincioşilor creştini.
         § 2. (cf 902) Cu toate acestea, dacă este posibil, preoţii vor celebra Divina Liturghie împreună cu Episcopul, care prezidează, sau cu un alt preot, pentru ca astfel să se manifeste în mod potrivit unitatea sacerdoţiului şi a sacrificiului; cu toate acestea rămâne dreptul integru al fiecărui sacerdot de a celebra individual Divina Liturghie, însă nu în acelaşi timp şi în aceeaşi biserică în care are loc concelebrarea.

Can. 701 - (-) Concelebrarea între Episcopi şi preoţi ai diferitor Biserici sui iuris poate fi făcută din motive întemeiate, mai ales pentru a favoriza caritatea şi cu scopul de a manifesta unirea între Biserici, cu permisiunea Episcopului eparhial, urmând cu toţii prescrierile cărţilor liturgice ale primului celebrant, înlăturând orice sincretism liturgic şi, preferabil, păstrând veşmintele liturgice şi însemnele propriei Biserici sui iuris.

Can. 702 - (908) Sacerdoţilor catolici le este interzisă concelebrarea Divinei Liturghii împreună cu sacerdoţi sau miniştri necatolici.

Can. 703 - § 1. (903) Sacerdotul străin nu va fi admis la celebrarea Divinei Liturghii dacă nu prezintă rectorului bisericii scrisorile de recomandare ale Ierarhului propriu, sau dacă nu-i rezultă în alt mod, aceluiaşi rector, corectitudinea sa.
         § 2. Episcopul eparhial are dreptul integral de a stabili, cu privire la acest lucru, norme mai bine determinate, de respectat de către toţi sacerdoţii, chiar dacă sunt exoneraţi în vreun fel.

Can. 704 - (cf 904) Divina Liturghie poate fi celebrată în mod lăudabil în toate zilele, cu excepţia celor care sunt excluse, conform prescrierilor cărţilor liturgice ale Bisericii sui iuris în care este înscris sacerdotul.

Can. 705 - § 1. (cf 932 § 2) Sacerdotul catolic poate celebra Divina Liturghie pe altarul oricărei biserici catolice.
         § 2. (cf 933) Pentru a putea celebra Divina Liturghie într-o biserică a necatolicilor, sacerdotul are nevoie de permisiunea Ierarhului locului.

Can. 706 - (924) Darurile sacre, care sunt oferite în Divina Liturghie, sunt pâinea exclusiv din grâu şi făcută recent, astfel încât să nu existe nici un pericol de alterare, şi vinul natural din viţă de vie nealterat.

Can. 707 - § 1. (-) Cu privire la pregătirea pâinii euharistice, la rugăciunile care se rostesc de sacerdoţi înainte de celebrarea Divinei Liturghii, la respectarea ajunului euharistic, la veşmintele liturgice, la timpul şi locul celebrării şi la altele asemenea, dreptul particular al fiecărei Biserici sui iuris trebuie să stabilească cu grijă norme.
         § 2. (cf 929) Este permis, după ce a fost îndepărtată stupoarea credincioşilor creştini, să se folosească veşmintele liturgice şi pâinea unei alte Biserici sui iuris, dacă nu sunt disponibile veşmintele liturgice şi pâinea propriei Biserici sui iuris.

Can. 708 - (cf 922) Ierarhii locului şi parohii se vor îngriji, cu toată sârguinţa, astfel încât credincioşii creştini să fie instruiţi asupra obligaţiei de a primi Divina Euharistie în pericolul morţii (cf 920) şi la timpul stabilit de o foarte lăudabilă tradiţie sau de dreptul particular al propriei Biserici sui iuris, mai ales în timpul Pascal, în care Hristos Domnul ne-a încredinţat misterele euharistice.

Can. 709 - § 1. (cf 910) Divina Euharistie o distribuie sacerdotul sau, dacă aşa stabileşte dreptul particular al propriei Biserici sui iuris, chiar şi diaconul.
         § 2. Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale sau Consiliul Ierarhilor are dreptul integral de a stabili norme potrivite, conform cărora chiar şi alţi credincioşi creştini pot distribui Divina Euharistie.

Can. 710 - (cf 914) Privitor la participarea copiilor la Divina Euharistie, după botez şi ungerea cu sfântul mir, luând precauţiile oportune, se vor respecta prescrierile cărţilor liturgice ale propriei Biserici sui iuris.

Can. 711 - (= 916) Cel care e conştient că este în păcat grav, nu va celebra Divina Liturghie şi nu va primi Divina Euharistie, exceptând cazul în care există un motiv grav şi lipseşte ocazia primirii sacramentului penitenţei; în acest caz trebuie să-şi facă un act de perfectă părere de rău, care cuprinde şi propunerea de a se apropia cât mai repede de acest sacrament.

Can. 712 - (cf 915) Cei care sunt în mod public nedemni vor fi opriţi de la primirea Divinei Euharistii.

Can. 713 - § 1. (cf 918) Divina Euharistie va fi distribuită în timpul celebrării Divinei Liturghii, dacă nu cumva un motiv just sugerează altfel.
         § 2. (cf 919) Referitor la pregătirea pentru participarea la Divina Euharistie prin ajun, prin rugăciuni şi alte opere, credincioşii creştini vor respecta cu fidelitate normele Bisericii sui iuris în care sunt înscrişi, nu numai în limitele teritoriului aceleiaşi Biserici ci şi, pe cât posibil, oriunde pe pământ.

Can. 714 - § 1. (cf 934 § 2) În bisericile unde este celebrat cultul divin public şi, cel puţin de câteva ori pe lună, Divina Liturghie, se va păstra Divina Euharistie, mai ales pentru bolnavi, respectând cu fidelitate prescrierile cărţilor liturgice ale propriei Biserici sui iuris, şi va fi adorată cu maximă reverenţă de credincioşii creştini.
         § 2. (-) Păstrarea Divinei Euharistii este supusă vigilenţei şi reglementării Ierarhului locului.

Can. 715 - § 1. (945 § 1) Sacerdoţilor le este permis să primească ofertele pe care credincioşii creştini le oferă aceloraşi [sacerdoţi], conform uzului aprobat al Bisericii pentru celebrarea Divinei Liturghii la intenţiile proprii.
         § 2. (-) Este permis, de asemenea, dacă un obicei legitim o permite, să primească oferte pentru Liturghia Înaintesfinţitelor şi pentru pomenirile la Divina Liturghie.

Can. 716 - (cf 945 § 2) Rămânând neschimbat can. 1013, se recomandă cu stăruinţă Episcopilor eparhiali să introducă, pe cât posibil, practica potrivit căreia să se primească numai ofertele pe care credincioşii creştini le dau spontan cu ocazia Divinei Liturghii; însă fiecare sacerdot va celebra cu bucurie Divina Liturghie chiar şi fără nici o ofertă potrivit intenţiilor credincioşilor creştini şi în special a săracilor.

Can. 717 - (-) Sacerdoţii, dacă primesc oferte pentru celebrarea Divinei Liturghii de la credincioşii creştini ai unei alte Biserici sui iuris, au obligaţia gravă de a respecta în privinţa acestor oferte normele acelei Biserici, dacă nu rezultă altfel din partea ofertantului.