Art.
II
Despre subiectul sacrei hirotoniri
Can. 754 - (= 1024) Sacra hirotonire o
poate primi valid numai bărbatul botezat.
Can.
755 - (= 1030) Episcopul eparhial şi Superiorul major
nu pot interzice diaconului supus lor destinat preoţiei ridicarea la
aceeaşi preoţie decât dintr-un motiv foarte grav, fie şi
ocult, rămânând integru dreptul la recurs, conform normei
dreptului.
Can.
756 - (cf 1026) Nu este permisă constrângerea
cuiva, în nici un fel şi din nici un motiv, de a primi hirotonirile
sacre, sau îndepărtarea unuia ce este apt, conform normei dreptului,
de la primirea aceloraşi hirotoniri.
Can.
757 - (1038) Celui ce refuză să primească o
hirotonire sacră superioară nu i se poate interzice exercitarea
hirotonirii sacre primite, exceptând cazul în care este
reţinut de un impediment canonic sau în care se opune un alt motiv
grav, după judecata Episcopului eparhial sau a Superiorului major.
1°
Despre cele ce se cer candidaţilor la sacra hirotonire
Can. 758 - § 1. (1025) Pentru ca un
oarecare să poată fi hirotonit în mod licit se cer:
1° (1033) să fi
primit ungerea cu sfântul mir;
2° (1029) conduită
morală şi calităţi fizice şi psihice
corespunzătoare hirotonirii sacre ce urmează a fi primit;
3° (1031) vârsta
prescrisă de drept;
4° (1032)
ştiinţa necesară;
5° (1034) să fi
primit hirotonirile inferioare, conform normei dreptului particular al propriei
Biserici sui iuris;
6° (1035 § 2) respectarea
intervalelor de timp prescrise de dreptul particular.
§ 2. Candidatului, pe
lângă acestea, i se mai cere să nu fie împiedicat conform
normei can. 762.
§ 3. (-) În ceea ce
priveşte admiterea la hirotonirile sacre a celor
căsătoriţi, se va respecta dreptul particular al propriei
Biserici sui iuris sau normele speciale stabilite de Scaunul Apostolic.
Can.
759 - § 1. (1031 § 1) Vârsta prescrisă pentru
diaconat este de douăzeci şi trei de ani împliniţi, pentru
preoţie este de douăzeci şi patru de ani împliniţi,
rămânând neschimbat dreptul particular care ar pretinde o
vârstă mai înaintată.
§ 2. (1031 § 4) Dispensa
de la vârsta cerută de dreptul comun, care depăşeşte
un an, este rezervată Patriarhului, dacă este vorba de un candidat
care are domiciliul sau cvasi-domiciliul în limitele teritoriului
Bisericii patriarhale, altfel Scaunului Apostolic.
Can.
760 - § 1. Hirotonirea unui diacon este licită numai
după ce a fost trecut cu bine al patrulea an al curriculum de studii
filosofico-teologice, exceptând cazul în care Sinodul Episcopilor
Bisericii patriarhale sau Consiliul Ierarhilor a stabilit altfel.
§ 2. (<> 1031 § 2)
Însă, dacă este vorba despre un candidat care nu este destinat
sacerdoţiului, este permis să fie hirotonit diacon după ce a
fost trecut cu bine al treilea an de studii despre care este vorba în
can. 354; însă, dacă ulterior s-ar întâmpla să
fie admis la preoţie, acesta trebuie mai întâi să-şi
completeze studiile teologice în mod adecvat.
Can.
761 - (1036) Candidatul la hirotonirea diaconală sau
a preoţiei, pentru a fi hirotonit în mod licit, trebuie să dea
Episcopului eparhial propriu sau Superiorului major o declaraţie
semnată de propria mână, prin care atestă că primeşte
în mod spontan şi liber hirotonirea sacră şi obligaţiile
legate de aceeaşi hirotonire, şi că se va dedica pentru
totdeauna ministeriului bisericesc, cerând totodată să fie
admis la primirea hirotonirii sacre.
2°
Despre impedimentele la primirea sau exercitarea hirotonirilor sacre
Can. 762 - § 1. (cf 1041) Este
împiedicat de la primirea hirotonirilor sacre:
1° (1°) cel care
suferă de vreo formă de demenţă sau de vreo altă
infirmitate psihică din cauza căreia este considerat, după
consultarea experţilor, inabil pentru îndeplinirea
corespunzătoare a ministeriului;
2° (2°) cel care a comis
delictul apostaziei, al ereziei sau al schismei;
3° (3°) cel care a
încercat [să celebreze] căsătoria, chiar şi numai
civilă, fie că el ar fi fost împiedicat în celebrarea
căsătoriei de legătura căsătoriei sau de hirotonirea
sacră, ori de votul public perpetuu de castitate, fie cu o femeie
unită printr-o căsătorie validă sau legată de
acelaşi vot;
4° (4°) cel care a comis
omucidere voluntară sau s-a ocupat de provocare de avort cu efect produs
şi toţi cei care au cooperat în mod pozitiv la aceasta;
5° (5°) cel care s-a
mutilat pe sine sau a mutilat pe altcineva în mod grav şi premeditat
sau care a încercat să-şi ia viaţa;
6° (6°) cel care a
împlinit un act al hirotonirii rezervat aceluia care este constituit
în hirotonirea episcopală sau a preoţiei, sau fiind privat de
aceasta, ori fiindu-i interzisă exercitarea acesteia datorită unei
pedepse canonice oarecare;
7° (1042 2°) cel care
exercită o funcţie sau un serviciu interzis clericilor, despre care
trebuie să dea socoteală, până când, abandonate
fiind funcţia şi serviciul, şi, de asemenea, fiind
făcută darea de seamă, a devenit liber;
8° (1042 3°) neofitul,
exceptând cazul în care, după judecata Ierarhului, este
încercat suficient.
§ 2. Faptele din care pot
proveni impedimentele despre care este vorba în § 1, nn. 2-6, nu
generează impedimente dacă nu au fost păcate grave şi
externe, comise după botez.
Can.
763 - (<> 1044 § 1-2) Este împiedicat de la
exercitarea hirotonirilor sacre:
1° (1°) cel care a primit
în mod ilegitim hirotonirile sacre, în timp ce era oprit de un
impediment de primire a hirotonirilor sacre;
2° (2°) cel care a comis
delictele sau faptele despre care este vorba în can. 762, § 1, nn. 2-6;
3° (1044 § 2 2°) cel care
suferă de demenţă sau de vreo altă infirmitate psihică
despre care este vorba în can. 762, § 1, n. 1, până când
Ierarhul, după consultarea unui expert, nu îi va permite exercitarea
aceleiaşi hirotoniri sacre.
Can.
764 - (cf 1040 c) Prin dreptul particular nu pot fi
stabilite impedimente la primirea sau exercitarea hirotonirilor sacre; obiceiul
care introduce, însă, un nou impediment sau care este contrar unui
impediment stabilit prin dreptul comun, este respins.
Can.
765 - (1045) Ignorarea impedimentelor nu scuteşte de
la acestea.
Can.
766 - (cf 1046) Impedimentele se multiplică în
funcţie de cauzele lor diferite, însă nu prin repetarea
aceleiaşi cauze, exceptând cazul în care este vorba de
impedimentul care provine din omuciderea voluntară sau din provocarea
avortului cu efect produs.
Can.
767 - § 1. (1047 § 4) Episcopul eparhial sau Ierarhul unui
institut de viaţă consacrată poate da dispensă
supuşilor săi de la impedimente la primirea sau exercitarea
hirotonirilor sacre, exceptate fiind următoarele:
1° (1047 § 1) dacă
faptul care stă la baza impedimentului a fost deferit forului
judecătoresc;
2° impedimentele despre
care este vorba în can. 762, §1, nn. 2-4.
§ 2. Dispensarea de la
aceste impedimente este rezervată Patriarhului în privinţa
candidaţilor sau a clericilor care au domiciliul sau cvasi-domiciliul
în limitele teritoriului Bisericii pe care o prezidează; altfel
Scaunului Apostolic.
§ 3. (cf 1048)
Aceeaşi facultate de a dispensa este de competenţa oricărui
confesor în cazurile oculte mai urgente, în care nu se poate ajunge
la autoritatea competentă, şi în care este iminent pericolul
unei daune grave sau al infamiei, însă numai pentru ca
penitenţii să poată exercita în mod licit hirotonirile
sacre primite deja, rămânând neschimbată
îndatorirea de a se prezenta cât mai repede la aceeaşi
autoritate.
Can.
768 - § 1. (cf 1049 § 1) În cererile pentru
obţinerea dispensei vor fi indicate toate impedimentele; dispensa
generală, însă, este valabilă şi pentru impedimentele
omise cu bună credinţă, exceptate fiind cele despre care este
vorba în can. 762, § 1, n. 4 sau celelalte deferite forului
judecătoresc, însă nu şi pentru cele trecute sub
tăcere cu rea credinţă.
§ 2. (§ 2) Dacă este
vorba despre impedimentul provenit din omuciderea voluntară sau din
procurarea avortul, pentru validitatea dispensei va fi prezentat şi
numărul delictelor.
§ 3. (§ 3) Dispensarea
generală de la impedimentele care privesc primirea hirotonirilor sacre
este valabilă pentru toate hirotonirile.
|