TITLUL I
DESPRE CREDINCIOŞII CREŞTINI
ŞI TOATE DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE LOR

Can. 7 -§ 1. (= 204) Credincioşii creştini sunt aceia care, fiind încorporaţi lui Hristos prin botez, sunt constituiţi ca popor al lui Dumnezeu şi de aceea, participând în modul specific lor la funcţia sacerdotală, profetică şi regală a lui Hristos, sunt chemaţi să exercite fiecare misiunea pe care Dumnezeu a încredinţat-o Bisericii spre a o îndeplini în lume, conform condiţiei proprii.
         § 2. Această Biserică, constituită şi orânduită în această lume ca societate, subzistă în Biserica catolică cârmuită de urmaşul lui Petru şi de Episcopii în comuniune cu el.

Can. 8 - (= 205) Sunt în deplină comuniune cu Biserica catolică aici pe pământ acei botezaţi care, în alcătuirea ei vizibilă, sunt uniţi cu Hristos prin legăturile mărturisirii credinţei, prin sacramente şi prin conducerea bisericii.

Can. 9 - § 1. (= 206) Sunt legaţi Bisericii dintr-un motiv special catehumenii care, mişcaţi de Spiritul Sfânt, cer cu voinţă explicită să fie încorporaţi în ea şi de aceea, prin însăşi această voinţă şi prin viaţa lor de credinţă, de speranţă şi de iubire pe care o practică, sunt uniţi cu Biserica ce îi ocroteşte ca şi cum ar fi deja ai săi.
         § 2. Biserica are o grijă specială faţă de catehumeni şi, în timp ce îi cheamă să ducă o viaţă evanghelică şi îi introduce la participarea la Sfânta Liturghie, la Sacramente şi la laudele dumnezeieşti, le acordă deja cu generozitate diferite prerogative care sunt proprii creştinilor.

Can. 10 - Profund legaţi de cuvântul lui Dumnezeu şi, în plus, aderând la învăţătura vie şi autentică a Bisericii, credincioşii creştini au obligaţia să păstreze integră credinţa păzită şi transmisă cu foarte mare preţ de către înaintaşii lor, să o mărturisească deschis precum şi să o înţeleagă din ce în ce mai mult prin exerciţiu şi să o fructifice în opere de caritate.

Can. 11 - (= 208) Între toţi credincioşii creştini, tocmai în virtutea renaşterii lor în Hristos, subzistă o adevărată egalitate în demnitate şi activitate; în virtutea acesteia, absolut toţi, fiecare după starea şi funcţia sa, cooperează la edificarea Corpului lui Hristos.

Can. 12 - § 1. (= 209) Credincioşii creştini sunt obligaţi să păstreze întotdeauna, în modul lor de a acţiona, comuniunea cu Biserica.
         § 2. Aceştia trebuie să-şi îndeplinească cu sârguinţă îndatoririle la care sunt obligaţi faţă de Biserica universală şi faţă de propria Biserică sui iuris.

Can. 13 - (= 210) Toţi credincioşii trebuie să-şi consacre propriile energii, fiecare după starea sa, pentru a duce o viaţă sfântă şi, în plus, pentru a promova dezvoltarea Bisericii şi continua ei sfinţire.

Can. 14 - (= 211) Toţi credincioşii au dreptul şi obligaţia de a se strădui pentru ca mesajul divin al mântuirii să ajungă cât mai mult la toţi oamenii din toate timpurile şi din toată lumea.

Can. 15 - § 1. (= 212) Credincioşii creştini, conştienţi de propria responsabilitate, sunt obligaţi să-şi însuşească cu ascultare creştină ceea ce Păstorii Bisericii, care îl reprezintă pe Hristos, ca învăţători ai credinţei, proclamă sau stabilesc în calitate de conducători ai Bisericii.
         § 2. Credincioşii creştini au dreptul integru de a-şi prezenta Păstorilor Bisericii nevoile proprii, mai ales cele spirituale, precum şi propriile doleanţe.
         § 3. În temeiul ştiinţei, al competenţei şi al prestigiului de care se bucură, aceştia au dreptul, ba chiar obligaţia uneori, de a face cunoscute Păstorilor Bisericii părerea lor despre binele Bisericii şi de a o aduce la cunoştinţa celorlalţi credincioşi creştini, rămânând intactă integritatea credinţei şi a moralei, precum şi respectul faţă de aceiaşi Păstori, şi ţinând seama de binele comun şi de demnitatea persoanelor.

Can. 16 - (= 213) Credincioşii creştini au dreptul de a primi de la Păstorii Bisericii ajutoarele care provin din bunurile spirituale ale Bisericii, mai ales din cuvântul lui Dumnezeu şi din sacramente.

Can. 17 - (= 214) Credincioşii creştini au dreptul de a practica cultul divin conform prescrierilor propriei Biserici sui iuris şi de a urma o formă de viaţă spirituală proprie, care să fie însă în concordanţă cu doctrina Bisericii.

Can. 18 - (= 215) Credincioşii creştini au dreptul integru de a fonda şi conduce în mod liber asociaţii, având ca scopuri caritatea, evlavia sau cultivarea vocaţiei creştine în lume şi de a ţine reuniuni pentru a urmări împreună atingerea scopurilor menţionate.

Can. 19 - (= 216) Absolut toţi credincioşii creştini, deoarece participă la misiunea Bisericii, au dreptul să facă să progreseze sau să susţină activitatea apostolică cu iniţiative proprii, în funcţie de starea şi condiţia fiecăruia; cu toate acestea, nici o iniţiativă să nu îşi atribuie numele de catolică dacă nu a obţinut consimţământul autorităţii bisericeşti competente.

Can. 20 - (= 217) Credincioşii creştini, deoarece sunt chemaţi prin botez să ducă o viaţă corespunzătoare doctrinei evanghelice, au dreptul la educaţie creştină prin care să fie formaţi corect pentru a dobândi maturitatea persoanei umane şi totodată pentru a cunoaşte şi trăi misterul mântuirii.

Can. 21 - (= 218) Cei care se îndeletnicesc cu ştiinţele sacre se bucură de justa libertate de a cerceta şi de a-şi manifesta cu prudenţă gândirea cu privire la chestiunile în care sunt experţi, păstrând supunerea datorată învăţăturii Bisericii.

Can. 22 - (= 219) Toţi credincioşii creştini au dreptul să fie liberi de orice constrângere în alegerea stării lor de viaţă.

Can. 23 - (= 220) Nimănui nu-i este permis să lezeze în mod ilegitim reputaţia bună de care se bucură cineva, nici să violeze dreptul oricărei persoane de a-şi apăra propria intimitate.

Can. 24 - § 1. (= 221) Credincioşii creştini pot să-şi revendice şi să-şi apere în mod legitim drepturile pe care le au în Biserică, pe lângă forul bisericesc competent, conform normelor dreptului.
         § 2. Credincioşii creştini au de asemenea dreptul, dacă sunt chemaţi la judecată de către autoritatea competentă, să fie judecaţi respectând prescrierile dreptului, care va fi aplicat cu nepărtinire.
         § 3. Credincioşii creştini au dreptul să nu fie pedepsiţi cu pedepse canonice decât conform normei legilor.

Can. 25 - § 1. (= 222) Credincioşii creştini au obligaţia de a veni în ajutorul necesităţilor Bisericii, pentru ca aceasta să poată dispune de cele ce îi sunt necesare pentru scopurile proprii, mai ales pentru cultul divin, pentru operele de apostolat şi de caritate şi pentru o întreţinere corespunzătoare a miniştrilor.
         § 2. Aceştia au de asemenea obligaţia de a face să progreseze dreptatea socială şi totodată, amintindu-şi de porunca Domnului, să vină în ajutorul celor săraci cu contribuţii din veniturile proprii.

Can. 26 - § 1. (= 223) În exercitarea propriilor drepturi, credincioşii creştini, atât individual cât şi reuniţi în asociaţii, trebuie să ţină seama de binele comun al Bisericii şi de asemenea de drepturile altora şi, în plus, de propriile obligaţii faţă de alţii.
         § 2. Este de competenţa autorităţii bisericeşti, în vederea binelui comun, să reglementeze exercitarea drepturilor care sunt specifice credincioşilor creştini.