CAPITOLUL VII
DESPRE CĂSĂTORIE

Can. 776 - § 1. (cf 1055) Alianţa matrimonială, fondată de Creator şi structurată după legile sale, prin care bărbatul şi femeia constituie între ei, cu consimţământ personal irevocabil, consorţiul întregii vieţi, prin caracterul ei natural este orânduită pentru binele soţilor şi pentru generarea şi educarea fiilor.
         § 2. (cf 1055 § 2) Prin instituire de către Hristos, căsătoria validă între botezaţi este, prin însuşi faptul, un sacrament prin care soţii sunt uniţi de Dumnezeu după chipul uniunii fără defect dintre Hristos şi Biserică, şi sunt ca şi consacraţi şi întăriţi prin harul sacramental.
         § 3. (1056) Proprietăţile esenţiale ale căsătoriei sunt unitatea şi indisolubilitatea care, în căsătoria dintre botezaţi, obţin o stabilitate specială în virtutea sacramentului.

Can. 777 - (cf 1135) Din căsătorie se nasc între soţi drepturi şi obligaţii egale cu privire la ceea ce ţine de consorţiul vieţii conjugale.

Can. 778 - (1058) Pot încheia căsătorie toţi cei cărora acest lucru nu le este interzis prin drept.

Can. 779 - (1060) Căsătoria se bucură de favoarea dreptului; de aceea, în caz de dubiu, se va stărui pentru validitatea căsătoriei, până când se dovedeşte contrariul.

Can. 780 - § 1. (1059) Căsătoria catolicilor, chiar dacă numai una din părţi e catolică, este reglementată nu numai de dreptul divin ci şi de cel canonic, rămânând neschimbată competenţa autorităţii civile în ceea ce priveşte efectele pur civile ale căsătoriei.
         § 2. Căsătoria dintre o parte catolică şi o parte botezată necatolică, rămânând neschimbat dreptul divin, mai este reglementată de asemenea:
         1° de dreptul propriu al Bisericii sau al Comunităţii bisericeşti căreia îi aparţine partea necatolică, dacă această Comunitate are un drept matrimonial propriu;
         2° de dreptul de care ţine partea necatolică, dacă Comunitatea bisericească căreia îi aparţine este lipsită de un drept matrimonial propriu.

Can. 781 - Dacă uneori Biserica trebuie să judece în legătură cu validitatea unei căsătorii a unor necatolici botezaţi:
         1° în ce priveşte dreptul de care ţineau părţile la momentul celebrării căsătoriei, se va respecta can. 780, § 2;
         2° în ce priveşte forma celebrării căsătoriei, Biserica recunoaşte orice formă prescrisă sau admisă de dreptul căruia părţile îi erau supuse la momentul celebrării căsătoriei, cu condiţia să fi fost exprimat în formă publică consimţământul şi, dacă cel puţin una dintre părţi este credincios creştin al vreunei Biserici orientale necatolice, cu condiţia să fi fost celebrată căsătoria cu rit sacru.

Can. 782 - § 1. (1062 § 1) Logodna, care după o foarte veche tradiţie a Bisericilor orientale precede căsătoria în mod lăudabil, este reglementată de dreptul particular al propriei Biserici sui iuris.
         § 2. Din promisiunea de căsătorie nu se poate intenta acţiune pentru a cere celebrarea căsătoriei; se poate intenta în schimb pentru repararea daunelor dacă se datorează acest lucru în vreun fel.