Art. V
Despre consimţământul matrimonial

Can. 817 - § 1. (= 1057 § 2) Consimţământul matrimonial este actul de voinţă prin care un bărbat şi o femeie, printr-o alianţă irevocabilă, se dăruiesc şi se acceptă reciproc în vederea constituirii căsătoriei.
         § 2. (= 1057 § 1) Consimţământul matrimonial nu poate fi înlocuit de nici o putere omenească.

Can. 818 - (= 1095) Sunt incapabili de a celebra căsătoria:
         1° cei care sunt lipsiţi de uzul suficient al raţiunii;
         2° cei care suferă de defectul grav al discernământului judecăţii, privind drepturile şi obligaţiile matrimoniale esenţiale care trebuie acordate şi acceptate reciproc;
         3° cei care din cauze de natură psihică nu îşi pot asuma obligaţiile esenţiale ale căsătoriei.

Can. 819 - (= 1096) Pentru a se avea consimţământ matrimonial este necesar ca cei care celebrează căsătoria, cel puţin să nu ignore că [însăşi] căsătoria este un consorţiu permanent între un bărbat şi o femeie, orânduit spre procrearea fiilor, printr-o oarecare cooperare sexuală.

Can. 820 - § 1. (= 1097) Eroarea cu privire la persoană face căsătoria invalidă.
         § 2. Eroarea cu privire la o calitate a persoanei, chiar dacă reprezintă cauza căsătoriei, nu dărâmă căsătoria, exceptând cazul în care acea calitate este înţeleasă în mod direct şi principal.

Can. 821 - (= 1098) Cel care celebrează căsătoria prin înşelăciune, în vederea obţinerii consimţământului, cu privire la vreo calitate a celeilalte părţi, care prin natura sa poate perturba în mod grav consorţiul vieţii conjugale, celebrează invalid.

Can. 822 - (= 1099) Eroarea cu privire la unitatea sau indisolubilitatea, ori la demnitatea sacramentală a căsătoriei, cu condiţia să nu determine voinţa, nu viciază consimţământul matrimonial.

Can. 823 - (= 1100) Cunoaşterea sau părerea privind nulitatea căsătoriei nu exclude în mod necesar consimţământul matrimonial.

Can. 824 - § 1. (= 1101 § 1) Consimţământul interior sufletesc se presupune conform cuvintelor sau semnelor folosite în celebrarea căsătoriei.
         § 2. Dacă, însă, una dintre părţi sau ambele părţi, printr-un act pozitiv de voinţă, exclud însăşi căsătoria sau vreun element esenţial al căsătoriei sau vreo proprietate esenţială, celebrează invalid căsătoria.

Can. 825 - (= 1103) Este invalidă căsătoria celebrată cu forţa sau din teamă gravă provocată din afară, chiar neintenţionat, de care cineva pentru a se elibera este constrâns să aleagă căsătoria.

Can. 826 - (cf 1102) Căsătoria sub condiţie nu poate fi celebrată valid.

Can. 827 - (= 1107) Căsătoria, chiar dacă a fost celebrată invalid din cauza unui impediment sau a unui defect al formei prescrise de drept pentru celebrarea căsătoriei, consimţământul dat se presupune că persistă până când rezultă revocarea sa.