Art. VI
Despre forma celebrării căsătoriei

Can. 828 - § 1. (1108 § 1) Sunt valide numai căsătoriile care se celebrează cu rit sacru în faţa Ierarhului locului sau a parohului locului sau a unui sacerdot căruia, de către unul sau celălalt, i-a fost conferită facultatea de a binecuvânta căsătoria, şi a cel puţin doi martori, dar în orice caz conform prescrierilor canoanelor care urmează, şi rămânând neschimbate excepţiile la care se referă cann. 832 şi 834, § 2.
         § 2. Acest rit este considerat sacru prin însăşi intervenţia sacerdotului care asistă şi binecuvântează.

Can. 829 - § 1. (cf 1109) Ierarhul locului şi parohul locului, după luarea în posesiune canonică a funcţiei, atât timp cât deţin în mod legitim funcţia, binecuvântează în mod valid o căsătorie în orice loc din limitele teritoriului lor, fie că logodnicii le sunt supuşi, fie că nu le sunt, cu condiţia ca măcar una dintre cele două părţi să fie înscrisă în propria Biserică sui iuris.
         § 2. (1110) Ierarhul şi parohul personal, în virtutea funcţiei lor, binecuvântează în mod valid căsătoria, în limitele propriei competenţe, numai a acelora dintre care cel puţin unul din cei doi este supus lor.
         § 3. Patriarhul este înzestrat prin dreptul însuşi, respectând cele ce sunt de respectat conform dreptului, cu facultatea de a binecuvânta personal căsătoriile în orice parte a lumii, cu condiţia ca măcar una dintre cele două părţi să fie înscrisă în Biserica pe care o prezidează.

Can. 830 - § 1. (1111 § 1) Ierarhul locului şi parohul locului, câtă vreme deţin în mod legitim funcţia, pot conferi sacerdoţilor oricărei Biserici sui iuris, chiar şi ai Bisericii latine, facultatea de a binecuvânta o anume căsătorie în limitele teritoriului lor.
         § 2. Facultatea generală de a binecuvânta căsătoriile, însă, o poate conferi numai Ierarhul locului, rămânând în vigoare can. 302, § 2.
         § 3. Conferirea facultăţii de a binecuvânta căsătoriile, pentru a fi validă, va fi acordată în mod expres unor determinaţi sacerdoţi şi, mai mult, dacă este vorba de facultatea generală, în scris.

Can. 831 - § 1. Ierarhul locului sau parohul locului binecuvântează în mod licit căsătoria:
         1° (1115) după ce s-au convins cu privire la domiciliul sau cvasi-domiciliul sau locuirea pe timp de o lună ori, dacă este vorba de un nomad, cu privire la locuirea actuală a unuia sau a celuilalt dintre viitorii soţi la locul căsătoriei;
         2° (1115 b) după ce a obţinut, dacă lipsesc aceste condiţii, permisiunea Ierarhului sau parohului domiciliului sau cvasi-domiciliului uneia sau celeilalte părţi, exceptând cazul în care o cauză justă scuză de la acestea;
         3° în locul chiar exclusiv al unei alte Biserici sui iuris, exceptând cazul în care Ierarhul care îşi exercită în acel loc puterea s-a împotrivit în mod expres.
         § 2. Căsătoria se va celebra în faţa parohului mirelui, exceptând cazul în care dreptul particular stabileşte altfel sau o cauză justă scuză de la aceasta.

Can. 832 - § 1. (1116 § 1) Dacă nu se poate avea sau ajunge, fără un prejudiciu grav, la un sacerdot competent conform normei dreptului, cei care au intenţia de a celebra o căsătorie adevărată, o pot celebra valid şi licit chiar şi numai în faţa martorilor:
         1° în pericol de moarte;
         2° în afara pericolului de moarte, cu condiţia să se prevadă în mod prudent că o asemenea stare de lucruri va dura o lună.
         § 2. Atât în unul cât şi în celălalt caz, dacă este disponibil un alt sacerdot, acesta va fi chemat, dacă este posibil, pentru a binecuvânta căsătoria, rămânând în vigoare validitatea căsătoriei chiar şi numai în faţa martorilor; în aceste cazuri poate fi chemat chiar şi un sacerdot necatolic.
         § 3. În situaţia în care căsătoria a fost celebrată numai în faţa martorilor, soţii nu vor neglija să primească cât mai repede de la sacerdot binecuvântarea căsătoriei.

Can. 833 - § 1. Ierarhul locului poate conferi oricărui sacerdot catolic facultatea de a binecuvânta căsătoria credincioşilor creştini ai unei oarecare Biserici orientale necatolice, care nu pot ajunge fără un prejudiciu grav la sacerdotul propriei Biserici, dacă ei cer acest lucru spontan şi cu condiţia să nu existe nimic care să împiedice celebrarea validă şi licită a căsătoriei.
         § 2. Sacerdotul catolic, dacă este posibil, înainte de a binecuvânta căsătoria, va înştiinţa despre acest fapt autoritatea competentă a acelor credincioşi creştini.

Can. 834 - § 1. Forma prescrisă de drept pentru celebrarea căsătoriei va fi respectată dacă cel puţin una sau alta dintre părţile care celebrează căsătoria a fost botezată în Biserica catolică sau este primită în ea.
         § 2. Dacă, însă, partea catolică înscrisă într-o oarecare Biserică orientală sui iuris celebrează căsătoria cu o parte care aparţine unei Biserici orientale necatolice, forma prescrisă de drept pentru celebrarea căsătoriei se va respecta numai pentru liceitate; pentru validitate, în schimb, este cerută binecuvântarea sacerdotului respectând cele ce sunt de respectat, conform dreptului.

Can. 835 - Dispensa de la forma prescrisă de drept pentru celebrarea căsătoriei este rezervată Scaunului Apostolic sau Patriarhului, care o va acorda doar pentru un motiv grav.

Can. 836 - (= 1119) Exceptând cazul de necesitate, în celebrarea căsătoriei se vor respecta prescrierile cărţilor liturgice şi obiceiurile legitime.

Can. 837 - § 1. (1104 §§ 1-2) Pentru celebrarea validă a căsătoriei este necesar ca părţile să fie prezente simultan şi să-şi exprime în mod reciproc consimţământul matrimonial.
         § 2. (<> 1105) Căsătoria nu poate fi celebrată valid prin intermediul unui procurator, exceptând cazul în care este stabilit altfel prin dreptul particular al propriei Biserici sui iuris, caz în care vor fi prevăzute şi condiţiile sub care o asemenea căsătorie poate fi celebrată.

Can. 838 - § 1. (cf 1118 § 1) Căsătoria se va celebra în biserica parohială sau, cu permisiunea Ierarhului locului sau a parohului locului, într-un alt loc sacru; nu se poate celebra, în schimb, în alte locuri decât cu permisiunea Ierarhului locului.
         § 2. Referitor la timpul celebrării căsătoriei, se vor respecta normele stabilite de dreptul particular al propriei Biserici sui iuris.

Can. 839 - (= 1127 § 3) Este interzisă, înainte sau după celebrarea canonică, o altă celebrare călugărească a aceleiaşi căsătorii pentru a da sau a reînnoi consimţământul matrimonial, cum este, de asemenea, interzisă o celebrare călugărească în care sacerdotul catolic şi ministrul necatolic cer consimţământul părţilor.

Can. 840 - § 1. (cf 1130) Permisiunea pentru o căsătorie secretă poate fi acordată de Ierarhul locului pentru un motiv grav şi urgent, şi comportă obligaţia gravă a păstrării secretului din partea Ierarhului locului, a parohului, a sacerdotului înzestrat cu facultatea de a binecuvânta căsătoria, a martorilor şi a unuia dintre soţi, atunci când celălalt nu consimte divulgarea.
         § 2. (= 1132) Obligaţia păstrării secretului de către Ierarhul locului încetează dacă este iminent un scandal grav sau o ofensă gravă împotriva sfinţeniei căsătoriei datorită respectării secretului.
         § 3. (cf 1133) Căsătoria celebrată în secret va fi înregistrată numai într-un registru special care va fi păstrat în arhiva secretă a curiei eparhiale, dacă nu cumva se opune acestui lucru o cauză foarte gravă.

Can. 841 - § 1. (= 1121 §§ 1.3) Căsătoria fiind celebrată, parohul locului unde s-a celebrat sau acela care îi ţine locul, chiar dacă nici unul din cei doi nu a binecuvântat căsătoria, va înregistra cât mai repede în registrul căsătoriilor numele soţilor, al sacerdotului care a dat binecuvântarea şi ale martorilor, locul şi ziua celebrării căsătoriei, dispensa, dacă este cazul, de la forma celebrării căsătoriei sau de la impedimente şi cine a acordat-o, împreună cu impedimentul şi gradul său, facultatea conferită pentru binecuvântarea căsătoriei, precum şi celelalte lucruri, după modul prescris de propriul Episcop eparhial.
         § 2. (= 1122 §§ 1-2) Pe lângă acestea, parohul locului va nota în registrul botezaţilor că soţul, în ziua cutare, a celebrat căsătoria în parohia sa; însă, dacă soţul a fost botezat în altă parte, parohul locului va trimite dovada căsătoriei, personal sau prin intermediul curiei eparhiale, parohului la care a fost înregistrat botezul soţului şi nu va fi liniştit până când nu a primit ştirea despre înregistrarea căsătoriei în registrul botezaţilor.
         § 3. (= 1121 § 2) În cazul în care căsătoria a fost celebrată conform normei can. 832, sacerdotul, dacă a binecuvântat-o, sau, altfel, martorii şi soţii, trebuie să se îngrijească astfel încât celebrarea căsătoriei să fie cât mai repede înregistrată în registrele prescrise.

Can. 842 - (= 1123) În cazul în care căsătoria este validată pentru forul extern sau declarată nulă sau dezlegată în mod legitim altfel decât prin moarte, parohul locului unde s-a celebrat căsătoria trebuie să fie înştiinţat pentru a se nota faptul în registrele căsătoriilor şi botezaţilor.