Art. IV
Despre cultul Sfinţilor, al sacrelor icoane sau imagini şi al relicvelor

Can. 884 - (= 1186) Pentru cultivarea sfinţirii poporului lui Dumnezeu, Biserica recomandă veneraţiei speciale şi filiale a credincioşilor creştini pe Sfânta Maria pururea Fecioară, Mama lui Dumnezeu, pe care Hristos a constituit-o Mamă a tuturor oamenilor, şi astfel promovează cultul adevărat şi autentic al celorlalţi Sfinţi, prin exemplul cărora credincioşii creştini sunt edificaţi şi a căror mijlocire îi susţine.

Can. 885 - (= 1187) Este permisă venerarea prin cult public numai a acelor servitori ai lui Dumnezeu care prin autoritatea Bisericii sunt înscrişi în rândul Sfinţilor sau al Fericiţilor.

Can. 886 - (cf 1188) Rămâne stabilită practica de a propune în biserici sacrele icoane sau imagini veneraţiei credincioşilor creştini, în modul şi în ordinea de stabilit prin dreptul particular al propriei Biserici sui iuris.

Can. 887 - § 1. (cf 1189) Sacrele icoane sau imaginile preţioase, adică distinse prin vechime sau prin artă, expuse în biserici veneraţiei credincioşilor creştini, nu pot fi transferate într-o altă biserică sau înstrăinate decât cu consimţământul scris dat de Ierarhul care îşi exercită puterea asupra aceleiaşi biserici, rămânând neschimbate cann. 1034-1041.
         § 2. (= 1189 b) Sacrele icoane sau imaginile preţioase nu vor fi nici chiar restaurate decât cu consimţământul scris dat de acelaşi Ierarh care, înainte de a-l acorda, va consulta experţii.

Can. 888 - § 1. (= 1190 § 1) Nu este permisă vinderea sfintelor relicve.
         § 2. (=cf 1190 § 2) Relicvele, icoanele sau imaginile deosebite care sunt onorate în vreo biserică de o mare veneraţie a poporului, nu pot fi înstrăinate în mod valid în nici un fel, nici mutate pentru totdeauna într-o altă biserică decât cu consimţământul Scaunului Apostolic sau al Patriarhului, care nu îl poate da decât cu consimţământul Sinodului permanent, rămânând neschimbat can. 1037.
         § 3. (cf 1189) Referitor la restaurarea acestor icoane sau imagini, se va respecta can. 887, § 2.