CAPITOLUL I
DESPRE PREVEDEREA CANONICĂ A FUNCŢIILOR

Can. 938 - (= 146) O funcţie nu poate fi obţinută valid fără prevederea canonică.

Can. 939 - (cf 147) Prevederea canonică a funcţiei se face:
         1° prin conferirea liberă făcută de către autoritatea competentă;
         2° dacă a fost precedată de o alegere, prin confirmarea aceleiaşi sau, dacă alegerea nu are nevoie de confirmare, prin acceptarea celui care a fost ales;
         3° dacă a fost precedată de o cerere, prin admiterea ei.

Can. 940 - § 1. (cf 149 § 1) Pentru ca cineva să fie promovat într-o funcţie, trebuie să fie apt, adică să fie înzestrat cu acele calităţi pe care dreptul le cere.
         § 2. Ori de câte ori cel căruia i s-a prevăzut [o funcţie] este lipsit de calităţile cerute, recunoaşterea este nulă numai dacă este prevăzut astfel în drept; altfel, este validă, însă poate fi anulată prin decretul autorităţii competente, respectând echitatea.

Can. 941 - Prevederea canonică, căreia dreptul nu i-a stabilit un termen, nu va fi niciodată amânată mai mult de şase luni utile, socotite din momentul primirii înştiinţării privitoare la vacanţa funcţiei.

Can. 942 - (cf 152) Nimănui nu i se va conferi două sau mai multe funcţii care nu pot fi îndeplinite deodată în mod corespunzător de una şi aceeaşi persoană, exceptând cazul în care există o adevărată necesitate.

Can. 943 - § 1. (= 153 § 1) Prevederea unei funcţii, care nu este vacantă prin drept, este nulă prin dreptul însuşi şi nu poate fi validată printr-o vacanţă succesivă a funcţiei.
         § 2. Dacă, însă, este vorba de o funcţie care este conferită de drept pentru timp determinat, prevederea canonică se poate face în şase luni înainte de trecerea acestui timp, şi are efect din ziua vacanţei funcţiei.
         § 3. Promisiunea unei funcţii oarecare, de oricine ar fi făcută, nu are nici un efect canonic.

Can. 944 - (= 154) Funcţia vacantă de drept, care întâmplător este posedată ilegitim de cineva, poate fi conferită, dacă s-a declarat, conform normei dreptului, că acea posesiune nu este canonică şi se va menţiona despre această declaraţie în scrisoarea de conferire.

Can. 945 - (= 155) Cel ce conferă o funcţie, suplinind pe altul neglijent sau împiedicat, nu dobândeşte nici o putere asupra persoanei căreia i s-a acordat funcţia, ci condiţia juridică a acesteia este aceeaşi ca şi cum prevederea canonică s-ar fi făcut conform normei obişnuite de drept.

Can. 946 - (cf 149 § 3) Prevederea unei funcţii, făcută din frică gravă injust provocată, prin înşelătorie, prin eroare substanţială sau prin simonie, este nulă prin dreptul însuşi.