CAPITOLUL I
DESPRE FORUL COMPETENT

Can. 1058 - (cf 1404) Pontiful Roman nu este judecat de nimeni.

Can. 1059 - § 1. (cf 1417) În baza primatului Pontifului Roman, oricare credincios creştin are dreptul integral de a-şi înainta cauza, în orice stare sau grad de judecată, spre examinare, însuşi Pontifului Roman, care este pentru întreaga lume catolică judecătorul suprem şi care judecă fie personal, fie prin tribunalele Scaunului Apostolic, fie prin judecători delegaţi de el.
         § 2. Această instanţă interpusă Pontifului Roman, totuşi, exceptând cazul de apel, nu suspendă exercitarea puterii judecătorului care a început deja examinarea cauzei şi de aceea acesta poate continua judecarea chiar până la sentinţa definitivă, exceptând cazul în care se constată că Pontiful Roman şi-a adjudecat sieşi cauza.

Can. 1060 - § 1. (cf 1405 § 1) Numai Pontiful Roman este cel care judecă:
         1° pe Patriarhi;
         2° pe Episcopi în cauze penale;
         3° pe cei care deţin conducerea civilă supremă [=capii de state];
         4° alte cauze pe care el însuşi le-a adjudecat judecăţii sale.
         § 2. Cu excepţia Episcopilor care îşi exercită puterea în limitele teritoriului Bisericii patriarhale, ceilalţi Episcopi vor fi judecaţi în cauzele contencioase de tribunalul desemnat de Pontiful Roman rămânând neschimbat can. 1066, § 2.
         § 3. Judecătorul nu poate cerceta un act sau un document confirmat în formă specifică de către Pontiful Roman, dacă în prealabil nu a primit mandat.

Can. 1061 - (cf 1405 § 3) În faţa tribunalelor Scaunului Apostolic trebuie să vină persoanele care nu au o altă autoritate superioară sub Pontiful Roman, fie că sunt persoane fizice care nu sunt constituite în hirotonirea episcopală, fie că sunt persoane juridice, rămânând neschimbat can. 1063 § 4, nn. 3 şi 4.

Can. 1062 - § 1. Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale, rămânând neschimbată competenţa Scaunului Apostolic, este tribunalul superior în limitele teritoriului aceleiaşi Biserici.
         § 2. Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale trebuie să aleagă prin vot secret tot la cinci ani, din propria grupare, un Moderator general al administrării justiţiei, precum şi doi Episcopi care, împreună cu el ca preşedinte, vor constitui tribunalul; dacă, însă, unul dintre aceşti trei Episcopi este în cauză sau nu poate fi prezent, Patriarhul, cu consimţământul Sinodului permanent, îl va substitui cu un alt Episcop; tot astfel şi în cazul recuzării se va ocupa Patriarhul cu consimţământul Sinodului permanent.
         § 3. Acestui tribunal îi revine judecarea cauzelor contencioase, fie ale eparhiilor, fie ale Episcopilor, chiar şi ale Episcopilor titulari.
         § 4. Apelul în aceste cauze se face la Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale, exclus fiind un apel ulterior, rămânând neschimbat can. 1059.
         § 5. Moderatorul general al administrării justiţiei are dreptul să supravegheze toate tribunalele situate în limitele teritoriului Bisericii patriarhale şi, de asemenea, dreptul de a decide în caz de recuzare contra vreunui judecător al tribunalului ordinar al Bisericii patriarhale.

Can. 1063 - § 1. Patriarhul trebuie să înfiinţeze un tribunal ordinar al Bisericii patriarhale, diferit de tribunalul eparhiei Patriarhului.
         § 2. Acest tribunal va avea propriul său preşedinte, judecători, promotori ai dreptăţii, apărători ai legăturii şi alţi slujitori necesari, numiţi de Patriarh cu consimţământul Sinodului permanent; preşedintele, judecătorii, promotorul dreptăţii precum şi apărătorii legăturii nu pot fi înlăturaţi decât de Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale, în timp ce Patriarhul singur poate accepta renunţarea la funcţie.
         § 3. Acest tribunal este tribunalul de apel de gradul doi şi de grade ulterioare de judecată prin intermediul judecătorilor care se schimbă între ei, pentru cauzele care au fost deja definite de tribunalele inferioare; acestui tribunal îi revin şi drepturile tribunalului mitropolitan în acele locuri ale teritoriului Bisericii patriarhale în care nu au fost înfiinţate provincii.
         § 4. Acest tribunal are competenţa de a judeca, prin judecători care se schimbă între ei, în primul şi în ulterioarele grade de judecată, cauzele:
         1° Exarhilor şi ale delegaţilor Patriarhului, care nu sunt Episcopi;
         2° persoanelor fizice sau juridice, care sunt supuse imediat Patriarhului;
         3° institutelor de viaţă consacrată de drept pontifical;
         4° Superiorului institutului de viaţă consacrată de drept pontifical care nu are în acelaşi institut un Superior înzestrat cu puterea judecătorească;
         5° rezervate acestui tribunal prin prescrierile dreptului particular.

Can. 1064 - § 1. Tribunalul mitropolitan, care nu este diferit de tribunalul eparhiei Mitropolitului, este tribunalul de apel pentru sentinţele tribunalelor eparhiale.
         § 2. (cf 1438, 2°) Pentru cauzele tratate în primul grad de judecată în faţa Mitropolitului sau a altui Episcop eparhial, care nu mai are altă autoritate superioară sub Pontiful Roman, trebuie să se apeleze la tribunalul desemnat în mod stabil de către acesta, cu aprobarea Scaunului Apostolic, rămânând neschimbate cann. 139 şi 175.

Can. 1065 - (cf 1438, 2°) Tribunalul de gradul trei este Scaunul Apostolic, dacă dreptul comun nu prevede în mod expres altfel.

Can. 1066 - § 1. (cf 1419) În fiecare eparhie şi pentru toate cauzele ce nu sunt exceptate expres de drept, judecătorul de gradul întâi de judecată este Episcopul eparhial.
         § 2. Dacă, însă, este vorba de drepturi sau de bunuri temporare ale unei persoane juridice reprezentate de Episcopul eparhial, în primul grad de judecată judecă tribunalul de apel, rămânând neschimbat can. 1062, § .3.

Can. 1067 - § 1. (cf 1423 § 1) Tribunalul de gradul întâi, pentru mai multe eparhii ale aceleiaşi Biserici sui iuris, poate fi înfiinţat de către Patriarh, cu consimţământul Episcopilor eparhiali interesaţi, dacă este vorba de eparhii situate în limitele teritoriului Bisericii patriarhale; în celelalte cazuri, de către însăşi Episcopii eparhiali care au consimţit la aceasta, cu aprobarea Scaunului Apostolic.
         § 2. (cf 1423 § 1 b) Acest tribunal trebuie înfiinţat dacă Episcopii eparhiali, fiecare în parte, nu pot înfiinţa din nici un motiv un tribunal propriu; în limitele teritoriului Bisericii patriarhale, dacă este cazul, acest tribunal va fi înfiinţat de Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale.
         § 3. În eparhiile pentru care a fost înfiinţat acest tribunal, nu poate fi înfiinţat în mod valid un tribunal eparhial colegial.
         § 4. Grupul Episcopilor eparhiali, care a consimţit la acest tribunal, sau Episcopului eparhial ales de aceasta, îi revine puterea pe care o are Episcopul eparhial în tribunalul său; dacă, însă, acest tribunal este înfiinţat de Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale sau de Scaunul Apostolic, trebuie respectate normele stabilite de acelaşi Sinod sau de Scaunul Apostolic.
         § 5. (cf 1439 § 1) Apelul de la acest tribunal se face, în limitele teritoriului Bisericii patriarhale, la tribunalul ordinar al Bisericii patriarhale; în celelalte cazuri, însă, la tribunalul desemnat în mod stabil de grupul Episcopilor despre care se vorbeşte în § 4, cu aprobarea Scaunului Apostolic sau desemnat de acelaşi Scaun Apostolic.

Can. 1068 - § 1. (cf 1423) Episcopii eparhiali ai diferitelor Biserici sui iuris, care îşi exercită puterea în acelaşi teritoriu, pot să se înţeleagă între ei pentru constituirea unui tribunal comun, care să examineze fie cauzele contencioase, fie cele penale ale credincioşilor creştini, supuşi ai vreunuia dintre aceşti Episcopi eparhiali.
         § 2. Dacă lipsesc judecătorii sau alţi slujitori apţi pentru tribunale, Episcopii eparhiali se vor îngriji astfel încât să fie constituit un tribunal comun.
         § 3. Episcopii eparhiali, care au consimţit la înfiinţarea unui tribunal comun, trebuie să desemneze pe unul dintre ei înşişi care să aibă faţă de acest tribunal puterile pe care le are Episcopul eparhial în tribunalul său.
         § 4. Împotriva sentinţei tribunalului comun de primul grad, apelul se face la tribunalul desemnat în mod stabil de Scaunul Apostolic.

Can. 1069 - § 1. (cf 1427 §§ 1-2) Controversele dintre persoanele fizice sau juridice din acelaşi institut de viaţă consacrată, cu excepţia institutelor seculare, în care Superiorii sunt înzestraţi cu putere de conducere, vor fi definite în faţa judecătorului sau a tribunalului determinat în tipic sau în statutele institutului.
         § 2. (= 1427 § 3) Dacă se naşte o controversă, cu excepţia institutelor seculare, între persoane fizice sau juridice ale diferitelor institute de viaţă consacrată, sau chiar ai aceluiaşi institut de drept eparhial sau ai altora în care Superiorii nu sunt înzestraţi cu puterea de conducere, sau între un membru sau o persoană juridică a unui institut de viaţă consacrată şi o oricare altă persoană fizică sau juridică, în primă instanţă judecă tribunalul eparhial.

Can. 1070 - (= 1427 § 3) Autoritatea care înfiinţează un tribunal oarecare, se va îngriji astfel ca tribunalul să aibă statute proprii, aprobate de aceeaşi autoritate, în care trebuie să fie determinate modul de numire a judecătorilor şi a celorlalţi slujitori, durata însărcinării, remuneraţia precum şi celelalte lucruri cerute de drept.

Can. 1071 - (cf 1418) Oricare tribunal are dreptul să cheme în ajutor alt tribunal al oricărei Biserici, pentru a îndeplini unele acţiuni procesuale, cu excepţia acelor acţiuni care implică deciziile judecătorilor.

Can. 1072 - (cf 1440) În cauzele despre care se vorbeşte în cann. 1060, 1061, 1062, § 3 şi 1063, § 4 incompetenţa judecătorilor de grad inferior este absolută; la fel este absolută incompetenţa judecătorului dacă nu se respectă competenţa stabilită în virtutea gradului de judecată.

Can. 1073 - § 1. (= 1407) Nimeni nu poate fi chemat la judecata de primul grad decât în faţa judecătorului competent în baza unuia din titlurile determinate de dreptul comun.
         § 2. Se spune că este relativă incompetenţa judecătorului care nu se poate sprijini pe nici unul din aceste titluri.
         § 3. Exceptând cazul în care dreptul prevede expres altfel, reclamantul urmează forul pârâtului; dacă, însă, pârâtul are mai multe foruri, opţiunea forului este concesionată reclamantului.

Can. 1074 - (= 1408) Oricine poate fi chemat în faţa tribunalului domiciliului sau a cvasi-domiciliului.

Can. 1075 - § 1. (= 1409) Nomadul are forul în locul în care actualmente locuieşte.
         § 2. Cel căruia nu-i sunt cunoscute nici domiciliul, nici cvasi-domiciliul şi nici locul locuinţei, poate fi chemat la judecată în faţa forului reclamantului, dacă nu rezultă alt for legitim.

Can. 1076 - (= 1410) Din cauza situării obiectului, pârâtul poate fi chemat la judecată în faţa tribunalului locului unde se găseşte obiectul litigiului, de fiecare dată când acţiunea este îndreptată spre acest lucru, sau dacă este vorba despre o cauză de repunere în posesie.

Can. 1077 - § 1. (= 1411) Din cauza unui contract, pârâtul poate fi chemat la judecată în faţa tribunalului locului unde a fost încheiat contractul sau trebuie să fie îndeplinit, exceptând cazul în care părţile au ales de comun acord un alt tribunal.
         § 2. Dacă cauza priveşte obligaţiile provenite din alt titlu, pârâtul poate fi chemat la judecată înaintea tribunalului locului unde s-a născut obligaţia sau unde trebuie să fie îndeplinită.

Can. 1078 - (= 1412) În cauzele penale, acuzatul, chiar dacă este absent, poate fi chemat la judecată în faţa tribunalului locului unde a fost comis delictul.

Can. 1079 - (1413) Pârâtul poate fi chemat la judecată:
         1° în cazurile privitoare la administrarea de bunuri, în faţa tribunalului locului în care se desfăşoară administrarea;
         2° în cauzele referitoare la moşteniri sau la testamente pioase, în faţa tribunalului ultimului domiciliu sau cvasi-domiciliu sau locuinţei celui a cărui moştenire sau testament pios sunt în cauză, rămânând neschimbat can. 1075, § 2, exceptând cazul în care este vorba de o simplă executare a unui legatar, care va fi examinat conform normelor obişnuite ale competenţei.

Can. 1080 - Dacă nici unul din titlurile de mai sus nu îl sprijină pe judecător şi cauza este introdusă în faţa lui, acesta obţine competenţa dacă părţile şi autoritatea căreia tribunalul este imediat subordonat, consimt.

Can. 1081 - (= 1414) Datorită conexiunii, cauzele conexate între ele trebuie să fie judecate de către unul şi acelaşi tribunal şi în acelaşi proces, exceptând cazul în care se opune o prescriere a dreptului.

Can. 1082 - (= 1415) Datorită prevenţiei, dacă două sau mai multe tribunale sunt în mod egal competente, dreptul de a judeca o cauză îi revine celui care l-a citat primul pe pârât, în mod legitim.

Can. 1083 - § 1. (1416) Conflictele dintre judecători, referitoare la care dintre ei ar fi competent pentru judecarea unei cauze, trebuie definite de către tribunalul de apel al judecătorului în faţa căruia a fost promovată pentru prima dată, în scris, cererea de introducere a cauzei.
         § 2. Dacă, însă, unul dintre tribunale este tribunalul de apel al celuilalt, conflictul va fi definit de către tribunalul de gradul trei al tribunalului la care a fost promovată pentru prima dată acţiunea.
         § 3. Împotriva deciziilor în aceste conflicte nu se dă loc apelului.

Can. 1084 - § 1. (cf 1425 § 1) Sunt rezervate tribunalelor colegiale cu trei judecători:
         1° cauzele despre legătura sacrei hirotoniri;
         2° cauzele despre legătura matrimonială, rămânând neschimbate cann. 1372-1374;
         3° cauzele penale referitoare la delictele care atrag după sine pedeapsa excomunicării majore, privării de funcţie, reducerii la un grad inferior sau a depunerii;
         4° cauzele determinate de dreptul particular al propriei Biserici sui iuris.
         § 2. Celelalte cauze vor fi tratate de un judecător unic, exceptând cazul în care Episcopul eparhial a rezervat o anumită cauză colegiului cu trei judecători.
         § 3. În primul grad de judecată, dacă colegiul nu poate fi constituit, atâta vreme cât durează această imposibilitate, Patriarhul, după consultarea Sinodului permanent, poate permite ca Episcopul eparhial să încredinţeze cauza unui judecător cleric unic care, în măsura posibilului, îşi va alege un asesor şi un auditor; acelaşi lucru îl poate permite Mitropolitul care prezidează o Biserică mitropolitană sui iuris, sau chiar Mitropolitul unei Biserici patriarhale constituit în afara teritoriului aceleiaşi Biserici, fiecare după ce i-a consultat pe cei doi Episcopi eparhiali mai vechi în hirotonirea episcopală; în celelalte cazuri se va recurge la Scaunul Apostolic.

Can. 1085 - § 1. (cf 1426) Tribunalul colegial trebuie să procedeze în mod colegial şi să ia deciziile cu majoritatea de voturi, şi aceasta pentru validitate, dacă este vorba despre:
         1° respingerea cererii unei acţiuni reconvenţionale, sau a unei cauze incidentale;
         2° definirea recursului împotriva unui decret al preşedintelui;
         3° o sentinţă, chiar orală, precum şi de decrete care au putere de hotărâre definitivă.
         § 2. Celelalte acte procesuale le va finaliza punătorul, exceptând cazul în care colegiul şi-a rezervat vreunul, însă nu pentru validitate.
         § 3. (= 1441) Dacă în primul grad de judecată cauza a fost examinată în mod colegial, tot în mod colegial trebuie să fie definită şi în gradul de apel şi nu cu un număr mai mic de judecători (<> 1441 b); dacă, însă, a fost [examinată] de un judecător unic, şi în gradul de apel va fi definită tot de către un judecător unic, exceptând cazul despre care vorbeşte can. 1084, § 3.