CAPITOLUL V
DESPRE TERMENII DE JUDECATĂ, AMÂNARE ŞI LOC

Can. 1124 - § 1. (1465) Termenii constituiţi de lege pentru perimarea drepturilor nu pot fi prelungiţi şi nici nu pot fi restrânşi în mod valid decât la cererea părţilor.
         § 2. Ceilalţi termeni, însă, înaintea trecerii lor, pot fi prelungiţi de judecător din motive juste, după audierea sau cererea părţilor, însă nu pot fi restrânşi valid niciodată decât cu consimţământul părţilor.
         § 3. Judecătorul se va îngriji, de asemenea, ca un proces să nu dureze prea mult din cauza amânărilor.

Can. 1125 - (= 1466) Dacă legea nu a stabilit termeni pentru desfăşurarea actelor procesuale, judecătorul trebuie să le determine, ţinând seama de natura fiecărui act.

Can. 1126 - (= 1467) Dacă în ziua indicată pentru un act judecătoresc tribunalul este închis, se subînţelege că termenul se prelungeşte la prima zi următoare de lucru.

Can. 1127 - (cf 1468) Sediul tribunalului va fi, pe cât posibil, stabil şi deschis în orele stabilite, respectând normele stabilite, pentru acestea, de dreptul particular.

Can. 1128 - § 1. (= 1469) Judecătorul expulzat cu forţa din teritoriul său, sau împiedicat să-şi exercite puterea judecătorească, poate să-şi exercite puterea în afara teritoriul său şi să emită sentinţe, înştiinţându-l totodată despre aceasta pe Episcopul eparhial al locului.
         § 2. Pe lângă acestea, judecătorul poate să se deplaseze şi în afara teritoriului propriu, pentru o cauză justă şi după audierea părţilor, pentru a dobândi probe, totuşi cu permisiunea Episcopului eparhial al locului, pe care-l va vizita, şi în sediul indicat de acelaşi [Episcop].